Acasa
Profesorul Emil Brunner s-a ocupat de această temă în lucrarea;Dumnezeul trinitar. Urmează câteva pasaje din această carte, cap. 16, pag. 208-244: »Iudaismul, islamismul și teismul rațional sunt unitare. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem sincer că trinitatea nu a fost nici tema vestirii bisericii creștine primare-nou-testa-mentare și nici conținutul central al învățăturii bisericii creștine din vreo epocă. Deci, trinitatea este centrul teologiei creștine, dar nu al credinței creștine? Este posibilă o astfel de discrepanță între teologie și credință? Sau se bazează pe o evoluție greșită a întregii învățături bisericești?
;Biserica creștină primară trăiește pentru că are pe Tatăl prin Fiul și este legată cu Tatăl și Fiul prin Duhul Sfânt.
Așa cum proorocul face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu care a venit la el și-l scoate în evidență, așa este Isus însuși Cuvântul care a venit.
EL, care este adevăratul chip al lui Dumnezeu, este Cel care ne transformă în acest chip al lui Dumnezeu.
Fiul este descoperirea Tatălui; prin faptul că Îl chemăm pe Isus ca Domn, îl chemăm pe Cel care este singurul Domn din veșnicie, pe care noi însă Îl cunoaștem în Isus numai cum vrea El să-L cunoaștem și să-L avem așa cum vrea El să ni se dea.
De aceasta depinde: ca noi să-L avem pe Tatăl în Fiul și numai în El, numai prin El să primim Duhul Sfânt, să-L cunoaștem pe Tatăl numai prin Fiul și să devenim părtași ai Duhului.
NoțiuneaDumnezeu trinitar nu face parte din mărturia, din vestirea creștinismului primar.
În Isus Hristos, Dumnezeul descoperit se întâlnește cu noi împăciuitor, mântuitor și sfânt-milos; El face prin Duhul Sfânt dintr-o situație istorică o experiență interioară, pentru care ne-a și deschis inima.
Numai dacă este adevărat că Dumnezeu - El însuși era în Hristos, atunci este adevărat că El ne-a împăcat cu Sine.
Numai prezența persoanei lui Dumnezeu care vorbește și procedează în mod personal, este descoperire și împăcare desăvârșită, și aceasta a avut loc în Isus Hristos.
Deci, un Fiu există numai de la întrupare. De aceea este El Dumnezeul adevărat. Prin aceasta Hristos devine un fel de teofanie și însuși Dumnezeu, Tatăl, merge în suferința morții ; Profesorul Brunner a știut cu siguranță mărturia lui Pavel:Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine." (2 Cor. 5:19).
Astfel de argumente potrivite, minunate, provin de la un profesor de teologie care face parte din tabăra trinitară!
Permiteți-ne să mai cităm câteva lucrări istorice care se ocupă de această temă. Acestea vor ajuta pe fiecare să reflecteze puțin și poate îi va scoate pe mulți din siguranța de sine.
În lucrarea istorică The paganism in our Christianity, este scrisă o afirmație demnă de amintit:
Iezuitul Fortmann scrie în cartea sa The Triune God:
Nimic nu ne arată că vreun scriitor al Bibliei ar fi presupus o trinitate în dumnezeire.
În New Encyclopaedia Britannica se face observația:
În Encyclopaedia of Religion and Ethics este scris:
În New Catholic Encyclopaedia, citim:
În Encyclopaedia Americana găsim această exprimare plină de miez:
Cu multe secole înainte de Hristos, a existat în Babilon și în Asiria triade sau treimi. Despre o astfel de triadă din regiunea Mesopotamiei ne relatează Encyclopaedia Larousse of Mythology:
New Schaff-Herzog Encyclopaedia of Religious Knowledge confirmă:
Ce mărturie puternică din diferite surse! Fie ca aceste mărturii limpezi să-l aducă pe fiecare cititor să reflecteze.
;Biserica creștină primară trăiește pentru că are pe Tatăl prin Fiul și este legată cu Tatăl și Fiul prin Duhul Sfânt.
Așa cum proorocul face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu care a venit la el și-l scoate în evidență, așa este Isus însuși Cuvântul care a venit.
EL, care este adevăratul chip al lui Dumnezeu, este Cel care ne transformă în acest chip al lui Dumnezeu.
Fiul este descoperirea Tatălui; prin faptul că Îl chemăm pe Isus ca Domn, îl chemăm pe Cel care este singurul Domn din veșnicie, pe care noi însă Îl cunoaștem în Isus numai cum vrea El să-L cunoaștem și să-L avem așa cum vrea El să ni se dea.
De aceasta depinde: ca noi să-L avem pe Tatăl în Fiul și numai în El, numai prin El să primim Duhul Sfânt, să-L cunoaștem pe Tatăl numai prin Fiul și să devenim părtași ai Duhului.
NoțiuneaDumnezeu trinitar nu face parte din mărturia, din vestirea creștinismului primar.
În Isus Hristos, Dumnezeul descoperit se întâlnește cu noi împăciuitor, mântuitor și sfânt-milos; El face prin Duhul Sfânt dintr-o situație istorică o experiență interioară, pentru care ne-a și deschis inima.
Numai dacă este adevărat că Dumnezeu - El însuși era în Hristos, atunci este adevărat că El ne-a împăcat cu Sine.
Numai prezența persoanei lui Dumnezeu care vorbește și procedează în mod personal, este descoperire și împăcare desăvârșită, și aceasta a avut loc în Isus Hristos.
Deci, un Fiu există numai de la întrupare. De aceea este El Dumnezeul adevărat. Prin aceasta Hristos devine un fel de teofanie și însuși Dumnezeu, Tatăl, merge în suferința morții ; Profesorul Brunner a știut cu siguranță mărturia lui Pavel:Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine." (2 Cor. 5:19).
Astfel de argumente potrivite, minunate, provin de la un profesor de teologie care face parte din tabăra trinitară!
Permiteți-ne să mai cităm câteva lucrări istorice care se ocupă de această temă. Acestea vor ajuta pe fiecare să reflecteze puțin și poate îi va scoate pe mulți din siguranța de sine.
În lucrarea istorică The paganism in our Christianity, este scrisă o afirmație demnă de amintit:
În Encyclopaedia of Religion este scris:Această noțiune trinitate își are originea numai în păgânism.
Teologii de astăzi sunt de acord că învățătura trinitară nu este de găsit în Biblia ebraică. Mai departe găsim mărturia:
Teologii sunt de aceeași părere și anume, că nici Noul Testament nu conține o învățătură clară despre trinitate.
Iezuitul Fortmann scrie în cartea sa The Triune God:
Scriitorii Noului Testament nu ne spun nimic despre o învățătură trinitară formală sau formulată, despre o învățătură clară că într-un Dumnezeu sunt trei persoane divine la fel de mari.
Nimic nu ne arată că vreun scriitor al Bibliei ar fi presupus o trinitate în dumnezeire.
În New Encyclopaedia Britannica se face observația:
Nici cuvântul trinitate și nici învățătura despre aceasta nu este de găsit în Noul Testament.
În Encyclopaedia of Religion and Ethics este scris:
La început, credința creștină nu a fost trinitară. Nu a fost așa nici în timpul apostolilor și nici în perioada următoare lor, după cum rezultă din Noul Testament și din alte scrieri ale creștinilor de la început.
În New Catholic Encyclopaedia, citim:
Formularea Un Dumnezeu în trei persoane s-a impus abia la sfârșitul sec. al-IV-lea, nefiind acceptată până atunci în viața și mărturia credinței creștine.
În Encyclopaedia Americana găsim această exprimare plină de miez:
Învățătura trinitară a sec. al-IV-lea nu oglindește corect învățătura primilor creștini despre natura lui Dumnezeu; dimpotrivă, ea a deviat de la această învățătură.
Cu multe secole înainte de Hristos, a existat în Babilon și în Asiria triade sau treimi. Despre o astfel de triadă din regiunea Mesopotamiei ne relatează Encyclopaedia Larousse of Mythology:
Istoricul Will Durand a făcut următoarea observație:Universul a fost împărțit în trei părți, fiecare parte a devenit domeniul de stăpânire al unui Dumnezeu. Triada marilor dumnezei.
Creștinismul nu a distrus păgânismul, ci l-a preluat în sine. Închipuirile despre o trinitate divină provin de la egipteni.
Lucrarea The Church of the First Three Centuries face un rezumat:În cartea The Symbolism of Hindhu Gods and Rituals, se spune despre o trinitate a hindușilor care a existat cu multe secole înainte de Hristos:Unul dintre dumnezeii trinității este Shiva; el este distrugătorul. Ceilalți doi dumnezei sunt Brahma, creatorul și Vishnu, susținătorul.
Învățătura despre trinitate a apărut treptat și relativ târziu. Ea provine dintr-un izvor care le este complet străin scrierilor iudaice și creștine, luând forme succesive și fiind în final anexată creștinismului de către părinții bisericii, influențați de Platon.
New Schaff-Herzog Encyclopaedia of Religious Knowledge confirmă:
Învățătura logos și trinitară a fost formulată de părinții greci ai bisericii, care au fost influențați, direct sau indirect, de filozofia platonică.
Ce mărturie puternică din diferite surse! Fie ca aceste mărturii limpezi să-l aducă pe fiecare cititor să reflecteze.
Ultima editare efectuata de catre No Name in Vin Mai 23, 2008 4:04 pm, editata de 1 ori
