Der Bedeu a scris:Mai bine sa radem de tot in loc sa ne ciorovaim cu jumatati de oameni...
Sa incercam altfel ca de certat ne trebuie mai multi ca Gerula... Pe el, daca-i nevoie i-l mancam intre mese.
Tudorelule, ia mai povesteste aventurile tale cu Dumnezeu...
Mi s`a povestit un banc despre MUHAMED: Cica un musulman batran moare si foarte vesel se urca in cer ca in fine sa`l intalneasca pe Muhamed. Ajunge la primul etaj si vede un batran cu o barba alba. i-l intreaba- tu esti Muhamed? Nu. El e mai sus.Eu sunt sf. Petru. Urca mai sus si ajunge la etajul doi unde vede un om sfrijit cu barba si il intreaba- tu esti Muhamed? Pai nu ii raspunde ,eu sunt Hristos. Muhamed e mai sus. Fericit ca Muhamed e mai sus asta-i semn ca este mai aproape de Dumnezeu deoarece e mai important... Se urca mai sus si vede un batran cu o barba alba lunga. Tu esi Muhamed? Nu dragul meu, eu sunt Dumnezeu.Vrei sa`l vezi pe Muhamed vrei sa bei o cafeluta? Da, raspunde raposatul, pentru asta am venit... Bate Dumnezeu din palme si tipa: Muhamed, doua cafele te rog...
Da, sa-ti povestesc ultima aventura cu Dumnezeu...
Tocmai a venit pe la mine un domn de la Protectia Copilului, impreuna cu un prieten al copiilor mei, pusti de 15 ani ce tocmai a ramas orfan de ambii parinti. Adica tatal ii murise de mult, dar mama lui nu a avut curajul sa-i spuna si i-a spus doar ca i-a parasit. Recent, a murit si mama lui, de cancer sau ceva asemanator. Am crezut ca il vor lua rudele, dar rudele ii spusesera mamei, inca de pe cand era pe moarte, ca, in caz ca se intampla ceva cu ea, ei nu-si iau raspunderea pentru copilul ei. Am crezut ca, totusi, dupa moartea mamei copilului, rudelor li se va face mila si nu-si vor lasa nepotul in grija statului, fara sa le pese de el. Numai ca ele chiar asa au facut...Sa-i judec, sa nu-i judec...Nu stiu.
Copilul a fost luat, totusi, de alta familie, straini, parinti ai altor prieteni de-ai lui Andrei. Se pare insa ca Andrei, un adolescent crescut fara tata si rasfatat de o mama pe care Dumnezeu a hotarat sa o ia langa el, este un copil dificil, sunt convins insa ca nu cel mai dificil copil din lume. Este un copil care a trecut printr-o trauma, ce a trebuit sa suporte ani de zile nervii unei mame prabusita psihic de o boala fara leac, stiind ca va urma sa-si lase copilul singur, intr-o lume care nu-l iubeste deloc...
Si, uite asa, refuzat deja de doua familii, Andrei a ajuns la mine, sperand ca-si va gasi un camin si pe cineva care sa-l trateze asa cum orice copil doreste sa fie tratat: ca un Tata. Bineinteles ca am spus da, desi cu jumatate de gura, stiind ce responsabilitate imi iau si, mai ales, stiind ce urma sa mi se ceara... Asa ca nu am mai asteptat si i-am spus asistentului social povestea mea. I-am aratat decizia de pensionare si, dupa ce scria acolo, a spus ca sunt un fel de scelerat ce ar putea oricand sa-l loveasca pe Andrei la nervi si ca nici proprii mei copii nu ar trebui sa-i am in grija. A mai recunoscut si ca, daca nu-i aratam decizia de pensionare, nu s-ar fi gandit in veci la asa ceva. Ca urmare, a spus ca, chiar daca ii pare rau, copilul va ramane in grija statului si nu-si poate risca serviciul si libertatea ca sa mi-l incredinteze mie.
I-am dat dreptate si am ramas sa ma bucur de marea responsabilitate de care am fost scapat...plangand. La ce bun insa? Tot nebun sunt! Se pare ca sunt avantaje si dezavantaje sa fii nebun...
Stiu ca ai fi vrut o poveste vesela, sa povestesc poate cum fac sex cu duhurile mele sau cum ling WC-urile cand imi porunceste Dumnezeu...
Imi pare rau insa, povestile astea le-am scris deja pe alte forumuri...Acum am scris doar cu ce imi e plina inima: cu durere. Nu stiu ce sa fac: sa ma razvratesc impotriva statului si, in ultima instanta, impotriva lui Dumnezeu, ca sa-mi recastig viata pierduta, sa-mi recastig serviciul si dreptul la respect din partea celorlalti? Sa pot adica sa nu fiu refuzat atunci cand, in prostia mea, vreau sa intind o mana unui copil oropsit de Dumnezeu, razvratindu-ma deci impotriva lui Dumnezeu, sau sa raman in continuare nebun si ascultator de Dumnezeu si de poruncile Lui care ne spun sa ne bucuram cand mergem pe calea nebuniei, ca aceasta este calea prin care se poate ajunge la El?!
Voi ce ziceti, sa se lupte nebunul cu morile de vant sau sa ramana nebun, cu pensie de nebun si fara mare bataie de cap?
Eu optez pentru a doua varianta: ce conteaza un nou lovit de soarta la scara intregii umanitati? Si daca-l ajut, oricum rezultatele nu sunt garantate si pot da gres, plus ca mai raman o gramada de loviti ai sortii pe langa el, loviti pe care nu-i pot ajuta si nu-i voi ajuta in veci!
Sunt un nimic, sunt o boare de vant. De as muri acum, as vrea sa moara si toata lumea impreuna cu mine. De ce? Pentru ca multe nenorociri vor mai curge pe raurile lumii si eu voi dormi ca nesimtitul. Voi pleca din lumea asta, asa cum a plecat mama lui Andrei: nemangaiata ca isi lasa copilul pe maini straine si neiubitoare!
Daca mai vrei povesti cu nebuni, trebuie doar sa ceri si iti voi spune si altele, ca am destule: povesti ale umilintei si bataii primite de la Dumnezeu, cu mana oamenilor. Povesti ale bauturii ce o beau zi de zi, cand privesc in ochii rudelor, prietenilor si necunoscutilor. Povesti despre cum inveti sa fii tratat cu condescendenta si ca un nimeni! Dar, daca vrei sa cunosti povesti cu nebuni, cel mai bine este sa te faci chiar tu nebun si le vei afla! Vei afla atunci cum este posibil sa fii lovit cu o privire si sa te doara mai mult ca un bici, vei afla cum este sa fii lovit cu un cuvant si sa te doara mai rau ca o rana de sabie, vei afla cum este sa nu ai nici vanatai si nici rani si sa simti ca vrei sa urli de durere!
Sa fii iubit si, daca esti intelept, sa nu mai ceri in veci povesti de la nebuni!!!
Acasa
