Acasa
In cea mai mare parte a timpului, aceste societati nu sunt cu adevarat clandestine, ele find mai mult discrete decat secrete. Este cazul companionilor desigur, care au casa in drum, dar si al francmasonilor, ale caror loji sunt in Franta simple asociatii pe baza legii din 1901. In ceea ce-i priveste pe samani sau pe vrajitorii africani, acestia joaca un rol decisiv si, in mod necesar, public in triburile lor. Unele dintre aceste societati, este adevarat, au cautat sa actioneze din umbra: sa ne gandim la alchimisti sau la spiritisti; desi acestia din urma au recurs uneori la demonstrarea publica a capacitatilor lor psihice sau de mediumuri pentru practicile oculte. Dincolo de aceasta inevitabila diversitate de functionare, scopuri, ritualuri si doctrine, toate aceste societati au un lucru in comun: ele grupeaza sau se constituie dintr-un mic numar de alesi.
Pentru adeptii societatilor initiatice, lumea este impartita in doua categorii de persoane: initiatul, in cautarea adevarului, si profanul, ramas ,,in afara templului" (pro fanum). Astfel, la anumite triburi africane, in timpul ceremoniilor de trecere la varsta adulta, inteleptii identifica tinerii care ar putea fi initiati. Ei trebuie sa demonstreze anumite calitati, sa aiba chiar darul pentru anumite actiuni: o mai mare receptivitate a lumii sacre, inalte virtuti morale, un anumit curaj dublat de un temperament ferm si vointa de a excela in arta lor...
De la companion la alchimist, trecand pe la Roza-Cruce, toate au aceasta calitate a dorintei de perfectionare, chiar a perfectiunii, fruct al unui adevarat demers initiatic si in mod necesar progresiv.
Teoretic, initierea consta in procesul prin care un om trece de la calitatea de profan la cea de initiat, de la trezire la o stare de constiinta superioara. In general, pentru a marca cu bine aceasta cezura, ritualul de initiere se vrea spectaculos sau dramatic: se pun in scena, in mod simbolic, moartea si renasterea noului sosit. Ritualul de initiere nu trebuie considerat insa un scop in sine. Dupa cum o indica si numele, initierea nu este o savarsire, ci un inceput. Ea cere noului venit sa depuna o munca pentru care este necesar un efort indelungat. Societatea initiatica se prezinta drept celula de baza care permite fiecaruia dintre membrii sai sa se dezvolte si sa realizeze ceea ce se cere de la el insusi. Initiatii invata si practica un anumit numar de rituri secrete, caracterizate prin semne si gesturi care au scopul de a actiona in profunzime asupra lor. Daca unele dintre aceste uzante sunt misterioase si in ziua de azi, de exemplu ritualurile societatii Golden Dawn sau ale rozecrucienilor, altele, dimpotriva, au devenit publice, cum ar fi cazul francmasoneriei.
Secretul are si un alt aspect. Pentru a lucra cu sinele este necesara parasirea la un moment dat a “lumii profane". Asa cum alchimistul nu poate realiza opera neagra decat in adancul cuptorului, adeptii societatii Golden Dawn nu pot lucra cu adevarat decat la adapostul templului. Doar aici devine posibil sa pui intrebari fundamentale, sperand sa gasesti cateva raspunsuri. Trebuie insistat asupra neintelegerii care consta in confundarea discretiei si a actiunii de cautare a clandestinitatii cu acoperirea unor operatiuni ilegale sau perverse. Unele societati initiatice au servit drept retele unor indivizi rau intentionati, dar nu aceasta este vocatia lor. Astrum Argentinum a lui Aleister Crowley, de exemplu; cu riturile sale orgiace; reprezinta o deturnare a idealului acestor societati initiatice.
In final, intelegem mai bine de ce initierea si secretul se impletesc. Acest proces lent de munca cu sine, de ascultare; cercetare si punere de intrebari este greu de comunicat. Asa cum nota Casanova, initiat al unei loji venetiene: ,,Secretul masoneriei este inviolabil prin natura, deoarece masonul nu l-a invatat de la nimeni. El l-a descoperit mergand la loja, prin observatie; rationament si deductie." Desigur, secretul exista, dar nu este acela la care profanul s-ar putea astepta inainte de a trece probele de initiere...
Pentru adeptii societatilor initiatice, lumea este impartita in doua categorii de persoane: initiatul, in cautarea adevarului, si profanul, ramas ,,in afara templului" (pro fanum). Astfel, la anumite triburi africane, in timpul ceremoniilor de trecere la varsta adulta, inteleptii identifica tinerii care ar putea fi initiati. Ei trebuie sa demonstreze anumite calitati, sa aiba chiar darul pentru anumite actiuni: o mai mare receptivitate a lumii sacre, inalte virtuti morale, un anumit curaj dublat de un temperament ferm si vointa de a excela in arta lor...
De la companion la alchimist, trecand pe la Roza-Cruce, toate au aceasta calitate a dorintei de perfectionare, chiar a perfectiunii, fruct al unui adevarat demers initiatic si in mod necesar progresiv.
Teoretic, initierea consta in procesul prin care un om trece de la calitatea de profan la cea de initiat, de la trezire la o stare de constiinta superioara. In general, pentru a marca cu bine aceasta cezura, ritualul de initiere se vrea spectaculos sau dramatic: se pun in scena, in mod simbolic, moartea si renasterea noului sosit. Ritualul de initiere nu trebuie considerat insa un scop in sine. Dupa cum o indica si numele, initierea nu este o savarsire, ci un inceput. Ea cere noului venit sa depuna o munca pentru care este necesar un efort indelungat. Societatea initiatica se prezinta drept celula de baza care permite fiecaruia dintre membrii sai sa se dezvolte si sa realizeze ceea ce se cere de la el insusi. Initiatii invata si practica un anumit numar de rituri secrete, caracterizate prin semne si gesturi care au scopul de a actiona in profunzime asupra lor. Daca unele dintre aceste uzante sunt misterioase si in ziua de azi, de exemplu ritualurile societatii Golden Dawn sau ale rozecrucienilor, altele, dimpotriva, au devenit publice, cum ar fi cazul francmasoneriei.
Secretul are si un alt aspect. Pentru a lucra cu sinele este necesara parasirea la un moment dat a “lumii profane". Asa cum alchimistul nu poate realiza opera neagra decat in adancul cuptorului, adeptii societatii Golden Dawn nu pot lucra cu adevarat decat la adapostul templului. Doar aici devine posibil sa pui intrebari fundamentale, sperand sa gasesti cateva raspunsuri. Trebuie insistat asupra neintelegerii care consta in confundarea discretiei si a actiunii de cautare a clandestinitatii cu acoperirea unor operatiuni ilegale sau perverse. Unele societati initiatice au servit drept retele unor indivizi rau intentionati, dar nu aceasta este vocatia lor. Astrum Argentinum a lui Aleister Crowley, de exemplu; cu riturile sale orgiace; reprezinta o deturnare a idealului acestor societati initiatice.
In final, intelegem mai bine de ce initierea si secretul se impletesc. Acest proces lent de munca cu sine, de ascultare; cercetare si punere de intrebari este greu de comunicat. Asa cum nota Casanova, initiat al unei loji venetiene: ,,Secretul masoneriei este inviolabil prin natura, deoarece masonul nu l-a invatat de la nimeni. El l-a descoperit mergand la loja, prin observatie; rationament si deductie." Desigur, secretul exista, dar nu este acela la care profanul s-ar putea astepta inainte de a trece probele de initiere...