NOSTALGII...poezii de Mihai LEONTE

Doresc să vă prezint placheta NOSTALGII, tipărită în anul 2000

Mihai LEONTE şi nostalgiile tinereţii

S-a spus în repetate rânduri că poezia nu se învaţă după un manual, ci poetul se naşte. Poetul creează opere determinate de propria existenţă (fiziologică şi socială). Volumul de poezii ,,Nostalgii'' cuprinde creaţia din tinereţe a lui Mihai LEONTE. Fire discretă, reţinut în a-şi etala în public poezia, creaţia sa cuprinde poezii în care sunt abordate şi stilizate motive precum visul, aspiraţia spre înălţimi, încrederea în iubire, lupta necontenită cu viaţa, reflecţii pe teme existenţiale. Poeziile cuprinse în acest volum au diferite teme căci poetul nu trăieşte fenomenul poetic doar cu prilejul poeziei, ci de atâtea ori în faţa naturii care strecoară în suflet fiorul poetic, în atâtea împrejurări ale vieţii sale, când trăieşte momentele mari ale iubirii, ale visului, ale căutării şi aşa mai departe.
Se remarcă printr-un stil clar cursiv şi plăcut. Deşi autodidact, Mihai LEONTE este un poet cultivat, izbânzile sale literare fiind rodul setei sale de cultură poetică. Se observă o uşurinţă uimitoare cu care scrie versurile, fluiditatea gândului şi limpezimea vorbei, toate fiind, probabil, atributele tinereţii. O tinereţe a spiritului evident probată de luciditatea şi pasiunea cu care poetul dezbate liric viaţa.
Poezia lui Mihai LEONTE ,,extrage” sensuri din această lume, atât de densă prin evenimentele ei spirituale.
În oraşul Moldova Nouă Mihai LEONTE este o prezenţă veşnic în căutare, ale cărui iniţiative insolite dau relief prezentului cultural.

Profesor Camelia STOICEVICI

TOTUL PENTRU TINE!

Ce am în suflet îţi dăruiesc
Sentimente mari , iubire,
Succese-n viaţă iţi doresc
Bucurii şi fericire.

De-aş putea şi universul
Cu tine să-l împart în două
Dar nu. Căci nu ştiu mersul,
Mi-e frică. Dar cu stele n-o să plouă.

Sisteme solare, galaxii întregi
Ţi-aş dărui de aş putea,
Ţi-aş cere o clipă să mă înţelegi
Dar ştiu precis că nu vei vrea.

Tot aurul din lume, briliante,
Împreună cu celebrul Koh I Noor
Toate gândirile-nalte,
Din trecut, prezent şi viitor.

Dar, dă-mi în schimb noţiunea
Că timpul poate să stea în loc,
În sens invers să meargă lumea
Şi inima să-mi scot din foc.

Baia de Arieş 1964

BĂRBĂŢIE

Mă prinde din urmă cu paşi măsuraţi
Un vânt, o briză de mare sau de munte
Uşor se apropie, arbori nu vă legănaţi!
Toate vor trece. Sunt chestiuni mărunte.

Tulpinile voastre în infinit înălţătoare coloane
Rezistă tentaţiilor trecătoare de a învinge,
A vântului aprig duşman rădăcinile filoane
Vă întreţin tăria şi nu vă lasă a plânge.

Ce forţă miraculoasă ascunde subsolul?
Ne dezlegate taine, enigme dominante,
Dar pe zi ce trece o somitate ,Omul
Le transformă-n realităţi pregnante.

Nu ZEUS personalitate legendară
A făcut minuni pe mica Terră, în Univers,
Ci Omul cu mintea lui sprinţară
Enigmele le-a dezlegat, le-a şters.

Ploieşti iunie 1966

SIMPLĂ IPOSTAZĂ.

acrostih

Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu ştiu ce generatoare de lumină
Îţi sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creaţie divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În faţa originalului care eşti tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseţii de acu.

Visaţi voi stele, flori, natură, soare
Aruncaţi-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul de o mare bucurie
Liniştit mă întreb: Se poate oare?
E posibil totuşi, căci totu-i poezie.

Valea Călugărească Iulie 1966
*
,,Iubire la prima vedere” este opera desăvârşită a naturii
Honore de BALZAC

VIGOARE

Cu vârful spânzurat de nori
Înfruntând nori de furtună
Privind galeş nopţile cu lună
Din inimă-i se nasc vâltori.

În noapte tulnicul voios răsună
Săpând în inimă adânci fiori
În sat şi fete şi feciori
Sunt cuprinşi de voie bună

Rămânând în mijlocul naturii
Un enorm terestru uriaş
Îl atacă valurile furtunii,
Dar el nu se retrage laş
Şi din adâncurile Genunii
El o întâmpină trufaş.

Baia de Arieş 1963

DOAR PENTRU TINE

Pentru tine ce-i mai scump în lume
Aş cumpăra la orice preţ,
Fericirea mea n-ar avea nume
Şi totul mi-ar părea măreţ.

Iar tu surâzând în lumina-nserării
Timidă nu ştiu din ce motiv,
Curând poate o să mă dai uitării
Şi totuşi mi-ar părea splendid.

Dar nu uita că undeva
O inimă bate pentru tine
Cuprinsă de un dor, de ceva
Sau poate de visări senine.

Fălticeni August 1964

CU TINE

Cu tine aş vrea să mă avânt
Spre înălţimi ameţitoare,
Spre abisuri!
Din inimă să-mi zboare un cânt,
Inegalabil de frumos
Şi plin de visuri . . .

Cu tine aş vrea să mă avânt
În rotirea lentă a unui vals,
Să-mi înflorească-n inimă un gând,
Iubirii mele să-i dau glas.

Cu tine aproape lângă mine
Mă simt atât de fericit,
Văd toate lucrurile sublime.
Când nu eşti tu,
Mă simt tot necăjit.

Fălticeni August 1964

DECLARAŢIE

Din îndepărtate bolţi astrale
Lumina ta la mine a ajuns,
Imense gânduri personale
Atracţiei tale le-am supus.

Orbita mea îşi schimbă sensul
Într-o direcţie încă imprecisă,
Dar calea încă mi-e deschisă
Prin constelaţii cât ţine Universul.

Tu radiezi lumini necunoscute mie
Făcându-mi inima ca să tresalte,
Mai expansivă şi plină de bucurie
Spre ţeluri noi, tot mai înalte.

Baia de Arieş 28 Decembrie 1963

http://store.e-felicitari.net/membri_poze/flash/mari/5666700732fdc18c504e13f9b173966d.swf

DEDICAŢIE

E noapte senină, pe cer
Sclipesc mereu aceleaşi stele,
Caut cu privirea printre ele
Pe una poate, care o prefer.

Dar în zadar atâta căutare
Degeaba străbat nesfârşitul,
Până unde mă duce gândul
Nu e atâta depărtare.

Nu-s ani lumină până la ea
Dar calea ce-o străbat alene,
Va fi mai lungă sau pesemne,
Va avea un Fine undeva.

Să ştiu precis cât va dura
Aş alerga voios prin spaţii,
Şi timpul l-aş accelera,
Plimbându-mă prin constelaţii.

Pentru o minunată clipă de visare
Ţi-aş face orişice pe plac,
Şi n-aş vrea alt prilej să scap,
Pentru a deveni o stea mai mare.

Baia de Arieş 1964

SĂ ZBOR

Priveşte zborul liber nestingherit
Al păsărilor ce zarea o străbat,
Ele se îndreaptă spre infinit
Şi îl parcurg în lung şi-n lat.

Dorinţa-mi e să pot zbura
Să spintec cerul cu line aripi,
Mă stăpâneşte însă frica
Şi nu încerc, cred m-aş strivi.

Baia de Arieş 1964

UNEORI. . .

Buzele încă îmi ard
Doar amintirea ţi-o păstrez
Când uneori pe gânduri cad,
Pe tine iarăşi te visez.

Da, te păstrez în amintire
Intactă, chiar şi parţial,
Când în vreo clipă de gândire
Zbor în neant, spre ireal.

Fălticeni 1964

MI-AR PLACE

Îmi place nespus să te privesc
Statuie înfiptă pe al inimii piedestal
Să te ador? Eu însă aş vrea să te iubesc
Îmi eşti aproape dar, rămâi ideal.

Îmi place părul să-ţi răvăşesc
Şi să-l transform în constelaţii
Aş vrea inimile să le unesc
Şi apoi să ne avântăm în spaţii.

Fălticeni August 1964

SIMPLĂ DECLARAŢIE

Dacă codrul îmi şopteşte
Lin izvorul se prăvale
Totul zbuciumat trăieşte
Când oricui apari în cale.

Vezi că totul ţi se-nchină,
De frumuseţea ta Pământul e vrăjit.
De ai lăsat spre mine o rază de lumină
De ce n-aş fi de ea îndrăgostit?

Fălticeni 1964

REALITATE, NU VIS !

Nu vreau să trăiesc din idealuri,
Nici să mă-nchin vreunui zeu,
Vreau să trec pe ale râurilor maluri
În mijlocul naturii, doar tu şi eu.

Lasă-ţi principiile tale amorfe
Şi treci de partea mea fără frică
Uită-ţi spaţiile tale limitrofe,
Vei deveni mai mare, nu mai mică.

Nu-ţi place oare natura vioaie?
Şi viaţa ce pulsează vijelios?
Când totul se cufundă în ploaie
Câmpul devenind atâta de frumos . . .

Codrii din juru-ţi nu te apasă
Sau zidurile crunte şi reci?
De ce să-ţi pierzi viaţa frumoasă?
Când poţi şi tu prin ea să treci.

Nu-i frumos tumultul tineresc?
Elanul şi legănarea unui vals?
Peisajul acesta atât de pământesc
Decât idealul tău ce este fals?

Îmi dai dreptate uneori fugind
Cu gândul doar din chilioara ta,
Vii lângă mine răspândind
În miresme voalate tinereţea .

Fălticeni 1964

RELATIVITATE

Pornind din punctul cel mai mic,
Din apa mării ridicând talazuri,
Te superi din totul, zâmbind la nimic
Produci reacţii, bucurii şi uneori necazuri.

Urcând pe culmi deasupra tuturor
Relativă-ţi este stăpânirea absolută,
Scrutezi o clipă zarea şi vezi în viitor
Şi cuprinsă de sfială, tu rămâi tăcută.

Când eşti la înălţimea care sunt şi eu
Pieptul îţi pulsează în ritm vioi.
Îmi spui, sunt fericită şi mereu
Fericiţi aş vrea să fim amândoi.

Dar taci în faţa feluritelor păreri,
Trecând neobservată şi nepăsătoare.
Eşti prea puţin atentă la dureri
De ce? Căci eşti încântătoare.

Filozofând pe teme încă ne găsite
Abstracte uneori dar şi reale
Cuvintele ce par atât de ponosite
Devin deodată ţinte ideale.

Sunt încă mic în faţa ta ca şi a tuturor
Nu pot să cresc, ca fumul de explozii
Şi nu m-aş pierde-n studiul rimelor,
Pentru a nu mă critica rapsozii.

Turda 1965

STABILITATE

Mă joc. Cuvinte indirecte
Arunc oricui. În serios, în glumă
Purtarea mea n-o ştiu de bună
Nici versurile cum sună,
Concrete.

M-astâmpăr. Oare, crezi?
Că jocul ăsta-l voi sfârşi
Şi că-ndrăgostit n-aş fi
De tine poţi s-o ştii
Şi poţi să crezi.

N-am terminat. Abia încep
Să simt pulsaţia vieţii,
Să măsor seninul dimineţii,
În înflorirea tinereţii
Dar nu pricep.

De ce tu rămâi mai gânditoare
Privind în ochii mei adânc?
Vezi lacrimi, dar nu plâng.
Şi de mă clatin când şi când
Sunt în picioare.

Câmpeni 1965

ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE!

Nu mai reveni! Tăcerea îndelungă
Şi gândurile tale absolute, reci
M-au înveninat ca să-mi ajungă
De-acu-nainte secole întregi.

Iubeam în tine surâsul, tinereţea,
Expansivitatea prea copilărească
Nevinovăţia falsă îmbinată cu supleţea,
Oricine era îndemnat să te iubească.

Dispari, imaginea frumos creată
De mult, din suflet tu mi-ai dispărut,
Din inimă fiindu-mi dislocată,
Definitiv de tine eu m-am rupt.

A reveni în sufletu-mi la loc,
Păşind cu-ncrederea de altădată
Nu cred că vei găsi vreun loc
Inima fiindu-mi la ora asta ocupată.

Câmpia Turzii 1965

CRISTOS A ÎNVIAT!

A venit şi ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să ştiţi, CRISTOS a Înviat!

Coşurile pline sunt de ouă roşii
Cu alese bunătăţi şi cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar şi moşii
Îţi spun, CRISTOS a Înviat!

Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, CRISTOS a Înviat!

Tu eşti aici în stânga mea
Şi sunt atât de încântat,
Nu-ţi pot spune altceva
Decât CRISTOS a Înviat!

http://blogulmeu.ro/gigiuzv/files/2007/03/cristos-a-inviat.swf

15 aprilie 2001
Paştele tuturor crestinilor

NU VREAU!

Nu mă desfăt în veselia tuturor
Ce are a face?
Mie îmi place crângul foşnitor
Scufundat în pace.

Nu mă atrage jazzul, muzica modernă
Ci triluri de privighetori.
Orchestrele ce fac o gălăgie infernă
Acestea nu-mi produc fiori.

Nu caut să-mi astâmpăr setea
Cu bere de la gheaţă.
Mai bună-i apa de izvor
Mai plină-i de viaţă.

Nu vreau jeleuri aromate
Ci zmeură şi fragi.
Dau mai multă sănătate.
Nu vreau! Ce poţi să-mi faci?

Turda Băi 14 August 1963

CARE-I MINUNEA?

Caut minunile în plante
Sau poate în inima ta.
Lumina pe piscurile înalte,
Minune este însăşi realitatea.

Minune este şi când tac
În faţa unei persoane feminine
Şi nu ştiu ce să mai fac?
Ne mai ştiind ce e cu mine. . .

Minune când privesc la stele,
Visând la aventuri astrale,
Văzându-te pe tine printre ele,
Conturându-te în linii ireale.

Dar nu-i minune când eşti
Lângă mine visată închipuire,
Îmi pari frumoasă ca-n poveşti
Şi sunt plin de fericire.

Câmpeni 1965

O NOTĂ DE EGOISM

Iradiind speranţe doar visate,
Jocuri de stele ce dansează uşor
Aducând lumină în al inimii pridvor,
Un mare nesecat de viaţă izvor,
Fără gânduri de moarte.

Lasă-mi gândul să alerge vioi
Spre constelaţii, sisteme vecine,
În univers nimeni nu fie ca mine
S-adun meteoriţi şi pulberi fine.
Podoabe pentru voi!

Coborând din înălţimile astrale,
Din Lebăda şi până la Steaua Polară,
Îmi voi găsi o situaţie mai clară
Căutând în adâncuri calea normală
În linişti abisale.

Dar nu. Nimic nu-mi place,
Nici pulberile fine de asteroizi,
Nici aripile rechinilor flămânzi,
Nici ochii unora perfizi,
Cu ei nu am ce face.

Baia de Arieş
25 Ianuarie 1965

LĂSAŢI-MĂ !

Nu mă căutaţi în sonore ipostaze
Nici pe culmea înaltelor gândiri
Nu mă pierd niciodată în miraje,
Doar câteodată în roze amintiri.

Nu aruncaţi spre mine violete raze,
Nici acele duioase, gingaşe priviri
Ce mi le-aţi da ca false suveniri.
Chiar fără ele încă multe se durează.

Deci, lăsaţi-mă să fiu cum sunt
Simplu în gândire, inimă şi port
Rămânând cu capul totuşi pe pământ.

Şi-ntotdeauna optimism am să export
Chiar şi dincolo de mormânt,
Vei rămâne universu-mi tot.

Baia de Arieş 30 Septembrie 1965

CONTEMPLAŢIE

Tu m-ai făcut ca printre aştri
Să-mi fie locuinţa,
Cu farmecul ochilor albaştri
Să-mi alin dorinţa.

Tu m-ai făcut să uit de toate
De griji şi de necazuri,
Să am clipe fericite
În cele mai diverse cazuri.

Tu eşti însăşi natura
Şi de la tine viaţa eu o cer
Dă-mi-o pentru totdeauna
Şi altceva n-o să prefer.

Tu eşti Soarele, Lumina
Spre care tind ca să revin
Întinde-mi o clipă mâna
Pentru a nu mai fi străin.

Eu sunt izvorul mic
Sub stânca dură şi enormă
Caut oricum să mă ridic
Într-o fâşie fuziformă.

Turda Iunie 1965

Multumim domnule Mihai Leonte pentru minunatele versuri pe care le postati si aici! Sunteti un exemplu pentru noi toti- O persoana care nu pierde timpul inutil in viata.