Mit al indienilor assiniboine.
" Traiau odata pe lumea aceasta sapte baietandri.Unul din ei avea parul roscat.Ei nu stiau ai cui sint si daca au pe cineva pe lume.Traiau,din pricina asta ,cu durerea in suflet"
Iata sfinta hebdomada (Elohim) intr-un mit de origine atlanta.
Ei nu stiau ai cui sint-iata valul uitarii asternut peste cele sapte ceruri .
Ei nu stiau ai cui sint-credeau ca sint singurii- v si elohim.
Traiau cu durerea in suflet-goliciunea sufleteasca.
" In ce sa ne prefacem?,se intrebau unul pe celalat.Unul din ei spuse: hai sa ne schimbam in pamint.Cel pe care-l chema Ksabe(Cel Intelept) ,spuse: Nu,pamintul e menit sa moara ,in el se sfredelesc pesteri..
Zise atunci altul: sa ne prefacem in pietre.
Nu,pietrele se pot sparge in bucati.
Al 3-lea zise: trebuie sa ne schimbam in copaci mari,mari de tot.
Nu ,pe ei furtuna ii poate dobori.
Si al 4-lea : sa ne schimbam in apa .
Nu,si ea poate pieri,ca s-ar putea sa sece cu totul.
Al cincilea zise: sa ne preschimbam in noapte.
Nu,noaptea alearga ,si nu dupa mult lumina se iveste.
Al saselea baiat grai: sa ne schimbam in zi.
Nu,ziua alearga ,si,cind soarele nu se mai vede ,vine din nou bezna.
Si Ksabe adauga: cerul de deasupra noastra nu moare niciodata ,el traieste intruna.Lucrurile stralucitoare acolo traiesc.In ele sa ne schimbam si acolo sa salasluim."
Iata un frumos mit al creatiei.
" Traiau odata pe lumea aceasta sapte baietandri.Unul din ei avea parul roscat.Ei nu stiau ai cui sint si daca au pe cineva pe lume.Traiau,din pricina asta ,cu durerea in suflet"
Iata sfinta hebdomada (Elohim) intr-un mit de origine atlanta.
Ei nu stiau ai cui sint-iata valul uitarii asternut peste cele sapte ceruri .
Ei nu stiau ai cui sint-credeau ca sint singurii- v si elohim.
Traiau cu durerea in suflet-goliciunea sufleteasca.
" In ce sa ne prefacem?,se intrebau unul pe celalat.Unul din ei spuse: hai sa ne schimbam in pamint.Cel pe care-l chema Ksabe(Cel Intelept) ,spuse: Nu,pamintul e menit sa moara ,in el se sfredelesc pesteri..
Zise atunci altul: sa ne prefacem in pietre.
Nu,pietrele se pot sparge in bucati.
Al 3-lea zise: trebuie sa ne schimbam in copaci mari,mari de tot.
Nu ,pe ei furtuna ii poate dobori.
Si al 4-lea : sa ne schimbam in apa .
Nu,si ea poate pieri,ca s-ar putea sa sece cu totul.
Al cincilea zise: sa ne preschimbam in noapte.
Nu,noaptea alearga ,si nu dupa mult lumina se iveste.
Al saselea baiat grai: sa ne schimbam in zi.
Nu,ziua alearga ,si,cind soarele nu se mai vede ,vine din nou bezna.
Si Ksabe adauga: cerul de deasupra noastra nu moare niciodata ,el traieste intruna.Lucrurile stralucitoare acolo traiesc.In ele sa ne schimbam si acolo sa salasluim."
Iata un frumos mit al creatiei.