Am sa incep abrupt si am sa va spun ca dupa o viata plina de grozavii, durere si morti intr-una dintre nopti mi-a perforat stomacul.Cum eu nu eram umblata pe la doctori habar nu am avut ce mi s-a intamplat.Cu durerea eram deja obisnuita asa ca inca una in plus nu mai conta.Tot ce pot sa va spun este ca respiram cu mare dificultate.Am mers la bucatarie, am baut o cafea,am fumat si doua tigari.Inspre dimineata eram cam gata dar ma incapatanam sa raman in picioare.In fine, pe la orele amiezii am ajuns la spital direct pe masa de operatie.Cand au vazut ce adunasem inauntru s-au ingrozit.Trecusera deja 12 ore .M-au deschis, m-au operat si au spus ca nu mai au ce sa-mi faca intrucat am sosit mult prea tarziu. Septicemie.I-au pregatit pe ai mei, i-au informat ca e bine sa comande sicriul.Sanse nule.In noaptea in care toti stiau ca voi muri s-a intamplat ceva ce nu am inteles atunci dar poate inteleg acum. Tot la orele doua din noapte s-a oprit la patul meu un om, o umbra, o silueta.Nu-i vedeam fata dar nici nu ma prea interesa sa o vad .L-am intrebat ce cauta acolo langa mine la ora aia? Raspunsul a fost uluitor:" Am venit sa- ti dau putere ", a zis El.Am inceput sa rad si L-am intrebat daca nu are altceva mai bun de facut dar, pentru ca totusi era pacat de efortul depus, i-am dat voie cu aroganta sa-mi dea putere. El nu a raspuns nimic doar s-a aplecat asupra mea,m-a privit in tacere si apoi mi-a desenat 5 dreptunghiuri pe trup, pe care le-a hasurat , asa ca la desen.Mi-a zis cu o voce calda , grava, dulce, sa nu ma misc.Dupa care s-a dus la capul meu si si-a intins mainile.II vedeam degetele intinse si ... apoi raze de lumina au tasnit din varfurile lor.aceste raze se indreptau inspre cele 5 dreptunghiuri si simteam ca ma ridic, ca plutesc, ca nu ma mai doare nimic.Intr-un tarziu a revenit langa mine si mi-a zis:" Scoala-te si ia-ti perfuziile-eram impanata ca un clapon, si in nas, si in maini si in stomac si in ficat si cam peste tot aveam perfuzii-si du-te! la vreo 25 de metri pe culoar
In acel moment mintea mea s-a golit de orice alt gand.Nu auzeam decat-" Scola-te si du-te!" Asa ca m-am sculat fara sa sovaiesc o clipa si am pornit-o de-a lungul culoarului, trecand prin camera asistentelor care s-au speriat ingrozitor .Dar eu zambeam ."Cu mine nu mai aveti nici o problema - le-am zis .M-am reintors in pat si zambeam, zambeam intruna.A venit doctorul, mi-au facut analizele si sangele meu era curat ca lacrima.nici urma de septicemie, nimic... eram ca un nou nascut.Nimeni nu intelegea nimic iar eu cu atat mai putin.Intelegerea a venit mai tarziu cand s-au mai intamplat niste lucruri tot atat de ciudate dar pe care am sa vi le povestesc mai incolo.
cu drag
sanja-adriana