Dorurile mele

Judecata lui Isus

Un pacatos muri, in chinuri,
Si rudele-l jeleau,
In timp ce ingerii, spre ceruri,
Cu graba il purtau.
Si-ajunse-n sala judacatii
Smerit si-nspaimantat,
Ca draci slinosi, cu catastife,
Priveau la el distrat.
Si cum privea, pierdut, crestinul,
In sala aparu,
In raze-nvesmantat, divinul
Isus, si-n jilt sezu.
Si in genunchi cazu murdarul,
Nevrednicul crestin,
Privind cum se-nclina cantarul
Spre iad si spre-a-l sau chin.
-Stapane drag, te rog, ma iarta,
In veci n-oi mai gresi!
-Am fost flamand, mi-ai dat... nici apa!
In iad, vei putrezi!
- Dar te implor, ma pasuieste,
De smoala si de foc!
- La chin cu el, indat' graieste
Isus, nu-l iert deloc!
Si dracii, veseli, se-ndreptara
Spre bietul pacatos
Si tacticosi il dezbracara,
De piele, pan' la os.
Urla crestinul, carne vie,
Isus, senin, privea:
-N-ai vrut sa-mi fii tu, sluga, mie?!
Hai, rabda, oaie rea!
-Sa-i smulgeti unghiile-acuma,
Si la subsori prajit,
Ca nu a vrut sa stea cu turma,
Si nici nu m-a iubit!
-Stapane, dracii izbucnira
Deodata, grijulii,
Un pic mai are si expira
Si pleaca dintre vii!
-Prea bine, iata, vi-l inviu,
Si ranile ii vindec
Si alte chinuri ii prescriu:
Viermi vii, sa-l mance-n pantec!
- Vai, multumim, Isuse, mult,
Ca nu vrei ca sa-l ierti!
Ti-l facem miel, ti-l facem fiert,
Te ajutam sa-l certi!
Si iarasi incepu calvarul
Nevrednicului om,
Isus ...isi ineca amarul,
Cinand, in rai, sub pom.
Si franse painea cu Ioan,
Cu Petru si cu toti,
In timp ce dracii, pe sarman
Il imparteau...bucati!
-Hristoase, demonii strigara,
Din nou l-am omorat!
-Prea bine, viata-i dau eu, iara,
Sa-l chinuiti mai mult!
Si-asa, din chin in chin, trecura,
Vreo doua vesnicii,
Hristos, mancand vin si prescura,
Crestinul, chinuri vii.
Si nu-l ierta, deloc, Pastorul,
Pe mielul pacatos!


E dreapta judecata asta?
Votati, va rog, frumos!

Votam,dar a cazut
Pe bietul crestin napasta.

M-as duce la popa
Sa-i strig ca ma doare,
Dar e doar un om
Fragil ca oricare.
M-as duce la moarte
Sa ma inghita,
Dar un ciob de iubire
Mai am ratacita.
M-as duce oriunde,
Dar und' sa ma duc
Cand dau doar de mine
Pe-oriunde apuc?
Raman dar in lume
Si-astept nu stiu ce,
Ceva fara nume,
Ceva ce nu e...

Am ratacit, iubire, ratacind,
Tu pleaca azi si lasa-ma plangand,
Pe altul vesel, neratat, iubeste
Si mie lasa-mi vantul de pe creste.

Am ratacit, iubire, neiubind,
Tu pleaca azi si lasa-ma urland,
Pe altul, neranit, sa-l oblojesti
Si mie lasa-mi vantul ce privesti.

Am ratacit, iubire, cautand,
Tu pleaca azi, si lasa-ma mergand,
Pe altul, mai statornic sa-l alinti
Si mie lasa-mi crivatul cu dinti.

Am ratacit, iubire, indurand,
Tu pleaca azi si lasa-ma zacand,
Pe altul, cald si viu sa il iubesti
Si mie lasa-mi doar ce tu urasti...

Am ramas ultimul...
Dintre frati.
Cazut de pe culmi,
Adun...
Prin gunoaie.
Nu mai visez,
La iubiri.
La clubul ratatilor anonimi
Imi depan povestile
Si mai pun cate-un petec...
Vietii mele.
Petec peste petec
Si tot mai rasufla,
O amintire,
O firava dorinta...
O, biata fiinta,
Mai traiesti!
Sub gheata simt,
Un foc ce ma arde.
De ce?
Ce magma ma fierbe
La molcom foc?
Cine e?
La clubul ratatilor anonimi
Arde inca,
Focul sperantei...
Sa arda!
Si pe mine cu el!

Am ajuns sa insel
Asteptarile tuturor,
Sa nu ma mai astepte.
Vreau sa raman
In lumea nebunilor
Cu mintea intoarsa pe dos
Ca un cojoc...
Vreau sa dorm,
Privind tamp,
O lume ce m-a respins.
Cui ii pasa?
Mie?
Nu mai stiu!
Sunt invins.
Dau din vasle,
Respir,
Dau din vasle...
Incercand sa nu ies din rand,
Din randul celor
Care asteapta...
Moartea!

Azi ma imbat cu versuri
Mai bune sau mai rele,
Sa uit macar o clipa,
Durerile-mi rebele.

De n-oi putea uita,
M-oi imbata mai tare,
Storcand din mine versuri
Pan' simt ca nu mai doare.

Azi ma imbat cu rime,
Azi ma imbat de dor
Si versul va ramane,
Dar eu tot am sa mor...

M-a cuprins ceata,
Ratacind printre dureri,
Strigand ca un lepros:
"Necurat, necurat"!

Ii alung pe toti
Si ma mir ca e gol
Si nu-i nimeni la porti
Si e frig ca la pol.

M-a cuprins ceata,
Ratacind...
Neiubind...
Si gol...

De cate ori
Hotarasc sa te uit,
Cu ziduri de plans ma-nconjori,
Si trista mi-e viata
Si-i tot mohorat
Si-n pantec de chit ma omori.
Sunt semnul Ionei,
Intreb ne-ncetat,
Si semn tu ma faci ca sa fiu,
Ruda cu chinul,
Cu vantul turbat,
Mort in costumul de viu.
Lasa-ma Doamne,
Ca sunt pacatos,
Si prost, nemilos si spurcat
Uita-ma Doamne,
Lasa-ma jos,
In lutul din care-am plecat.
Sfant esti copile,
Si minunat,
Imi spune-al tau glas neoprit,
Sa fii o faclie,
Fost-ai creat,
De zeii din ceruri iubit.
Lasa-ma-n pace, tu, glas mincinos
Repet catre tine scrasnit,
Te alung iar din mine,
Ranit, furios,
Si-n inimi imi seman cutit...
Si rana ma doare
Si doru-i mai dor,
Spre tine alerg fara gand,
Si maini si picioare
Spre tine cobor,
Mandria-mi pe drum semanand.
Sunt un prooroc
Sau un simplu nebun,
Ce mai conteaza acum?
Fara de tine,
Sunt numai fum
Si-n pantec de chit eu raman.

Meteorologii de serviciu

Vesele si certareţe,
Mi-au umplut fereştile,
Pe mălai şi-un pic de pâine,
Să îmi spună veştile:

Este soare pe afară,
Vânt nu bate şi-i frumos,
Mâine fi-va iarăşi soare
Şi un pic de brumă jos.

Mulţumind pentru bineţe,
Le-am pus dijma pe pervaz,
Să nu pierd a lor poveţe
Şi din graţii să nu caz.

Tăbărât-au mai apoi,
Zgomotos să-şi ieie plata,
Cu un ochi atent spre mine
Şi grăbind s-o deie gata.

Le-am privit puţin distrat,
Cum din nou m-au păcălit
Şi mălaiul mi l-am dat
Pentr-o veste de nimic.

Dar, privind apoi la soare
Si-auzind cum ciripeau,
Am simţit că-i lucru mare,
Lucrul mic ce-mi dăruiau!

Tudorel, Anticristul a spus ca, daca te-ai apuca sa scrii carti, sa publici poeziile, ai castiga o groaza de bani.
Vezi tu bini ca evreul tat la afaceri se gandeste, chiar si cand e vorba de suflet.

Io zic ca merita sa le publici; am fost pe un forum odata si un coleg si-a tiparit o carticica (subtzire) cu niste impresii tare faine si sa stii ca a avut succes - si ne-o trimis si noua cu autograf; tzi-oi da autorul si titlul daca crezi ca intereseaza..Versurile tale chiar ca merita tiparite - vb serios

Cactus, Tudorel obisnuia sa scrie si sa isi distruga poeziile. Abia l-am convins sa faca un blog si sa adune acolo macar ce a scris pana in prezent in alte parti.

Sa stii ca si Anticristul are ceva de spus si vreau ca si el sa scrie. Daca i-ar corecta cineva textele, ar fi mai mare dragul sa citesti comentariile sale referitoare la Religie.

Dar sa se gandeasca la bani...nu stiu daca vor vinde...

daca bine itzi amintesti, am mai dat linkul asta:
http://www.poezii.biz/ (a propos de semnatura)

Cine-l opreshte sa-si faca cont acolo si sa-si posteze poeziile. Pe vremuri aveam si io unul dar acuma de catziva ani, gata. Sa citeasca poeziile compuse de Luana (vezi ca-s doua Luane ) sau cele compuse de Annmar sau... Ale lui sunt la fel de frumoase. Si nu ne cade coroana daca am corecta noi poezile Anticristului (daca vrea, si exclusiv gramatical...) si dupa aia poate sa si le posteze oriunde. Site-uri tematice sunt cu gramada. Blog ? Unii il citesc, altzii nu.....

Are deschis cont Tudorel, dar vad ca l-a abandonat. Ideal ar fi sa le publice intr-o carte, sa ramana ceva de pe urma lui, ca Net-ul e doar pentru divertisment sau pentru reclama.

Sa stii ca l-a rugat cineva, un scriitor de la o editura, sa ii publice poeziile si Tudorel nu s-a putut mobiliza.

http://www.poezie.ro/index.php/author/0026250/index.html

Chiar si un blog e util, macar asa le aduna pe toate si are de unde le lua in cazul in care vrea sa le publice intr-un volum. Nu e bine sa scrie in 10 locuri, adica sa scrie cand intr-un loc, cand in altul...(doar daca le copie, da)

Tudorel are multe poezii scrise pe caiete, dar nu vrea sa le transcrie si nici nu accepta sa il ajute cineva in acest sens.

Admin a scris:
Tudorel are multe poezii scrise pe caiete, dar nu vrea sa le transcrie si nici nu accepta sa il ajute cineva in acest sens.

Lasa ca ne luam noi doi de manutza si un demijon la mijloc si mergem pana la el si le transcriem; si asa am un stilou fain care trebe folosit El cu demijonul, noi cu scrisul, dupa aia noi cu demijonul si cu scrisul si mai vedem noi ce iese...
In final daca nu accepta o sa

Il luam si pe dl. Bulache?
Tudorel e un pic evreu dupa bunica si cred ca o sa vrea sa il platim noi ca accepta sa ne arate caietele.

Admin a scris:Il luam si pe dl. Bulache?
Tudorel e un pic evreu dupa bunica si cred ca o sa vrea sa il platim noi ca accepta sa ne arate caietele.

NORMAL - daca-l lasa ursoaica lui si nu-i prea departe...

Admin a scris:

Tudorel are multe poezii scrise pe caiete, dar nu vrea sa le transcrie si nici nu accepta sa il ajute cineva in acest sens.

Mi-am revazut recent caietele si am descoperit ca poeziile din ele nu sunt nici foarte multe, nici prea bune, unele sunt kilomerice si cam toate au ca subiect revolta mea fata de Dumnezeu.
Deci, nu prea am material nici de o carticica, decat cu mare, mare indulgenta!
Si, cum eu nu sunt prea indulgent...
Ramane deci de asteptat.

Tudorel666 a scris:

Admin a scris:

Tudorel are multe poezii scrise pe caiete, dar nu vrea sa le transcrie si nici nu accepta sa il ajute cineva in acest sens.

Mi-am revazut recent caietele si am descoperit ca poeziile din ele nu sunt nici foarte multe, nici prea bune, unele sunt kilomerice si cam toate au ca subiect revolta mea fata de Dumnezeu.
Deci, nu prea am material nici de o carticica, decat cu mare, mare indulgenta!
Si, cum eu nu sunt prea indulgent...
Ramane deci de asteptat.

Decat sa le distrugi, eu zic sa ni le dai noua, le scanam(cu scaner-ul) si le postam aici pe forum. Hotaram cu totii daca sunt bune sau nu. Ce spui?

Ai sesizat ca ti-am pus la acest topic Fantesia lui Mozart? Baga boxele, sa vezi.

Eu am citit citeva poezii a-la Tudorel exceptionale.

Tudorel666 a scris:

Mi-am revazut recent caietele si am descoperit ca poeziile din ele nu sunt nici foarte multe, nici prea bune, unele sunt kilomerice si cam toate au ca subiect revolta mea fata de Dumnezeu.

Pot fi structurate pe anumite perioade din viata. Vezi doar la multi artisti ca operele de inceput nu seamana cu cele de mai tarziu. Ex. Dali

Ca sa va "satur", am sa va postez una din aceste poezii:

LUPTA

Binecuvanteaza suflete al meu
Pe cel ce cu ocari ma acopera
Bucurie si fericire da-i
Celui care cu obida ma blestema;
Mana ce ma loveste
Umple-o de bunatati,
Iar pe cel care ma iubeste
Departeaza-l de mine,
In veci sa nu-l vad.
De ma vorbeste cineva de bine,
In veci muteste-l, Dumnezeule!
De ma doreste cineva,
Fericire negraita da-i, Doamne,
Dar sa uite ca m-a cunoscut vreodata.
Unde nimeni nu poate ajunge,
Pastreaza-mi locul de odihna!
Daca undeva mai exista un suflet nefericit,
Nefericire-n om sa te prefaci,
De nu-l vei parasi alergand spre mine!
Bea, suflete, dureri si scarnavii,
Strange durerea tuturor si n-o da nimanui!
Moarte, de ai curaj, vino si ia-ma,
Dar sa nu te miri cand dragostea mea
De lumina si fericire va umple pantecul tau!
Dar, de te vei indragosti de mine,
De vei vrea sa ma faci fericit,
Blestemata sa fii sa uiti de mine,
Ori de nu,
Sa te apropii de mine lovindu-ma
Si chinuri negraite dandu-mi in dar!
Te blestem, lume,
In veci sa nu fiu iubit!
Dragoste, fugi de mine spre toti ceilalti
Si in veci sa nu privesi inapoi!
Vesnic voi fi cu tine,
Dar privirea ta n-o pot suporta
Si atingerea ta nu o vreau.
Timpule, nu plange si nu te induiosa
Privindu-ma.
Curgi nepasator si uita ca un copil
Te-a invins.
Dumnezeilor, de ce plangeti
Si ati obosit sa ma loviti?
Pentru asta m-am creat si ma creez mereu:
Sa-i fericesc pe cei ce ma lovesc!
Ca un spanzurat sunt ce simte
Cum se sufoca,
Dar nu poate muri,
Ca un anesteziat ce nu poate adormi.
Durere, stapana a mea,
Nu sunt eu de vina ca ura nu gasesti
In inima mea,
Spre a te putea opri.
Dormi, iubito, si odineste-te
Si voi continua singur ceea ce tu
Nu mai ai putere sa faci.
Slabiciune, de ce plangi,
Incercand zadarnic sa ma opresti?
Tu esti singura de care nu mi-e mila
Caci eu sunt slabiciunea ce striga
Cerandu-si si ea, dreptul la fericire.
Suflete, stiu ca moartea si odihna iti doresti,
Dar cum vei putea dormi,
Cand esti singurul ce mai aude strigatul de durere
Al acestui univers bolnav;
Singurul ce nu poate uita
Durerea gazei strivita nepasator,
O durere ce poate nici nu a existat,
Dar tu o simti ca propria durere.
Iubire, binecuvantata sa fii
Ca in mine ti-ai facut locas vesnic,
Cu pretul nefericirii mele.
Iarta-ma, iubito, ca uneori ma amagesc
Cu clipe negraite de liniste si fericire
Spre a putea asista constient
La vesnica mea executie.
Nu vreau sa cobor de pe cruce
De teama ca vreun alt dobitoc
Sa nu-mi ia locul din greseala
Si sa suporte o clipa,
Ceea ce eu constient ma amagesc
Ca pot suporta vesnic.
Dumnezeule, de tine ma tem,
Ca nu te-am putut pacali,
Ca-mi vei lua crucea
Si o vei purta vesnic.
Tu esti singurul dobitoc
Cu care ma pot masura.
Tu esti singurul
Ce ma poate indupleca
Sa cobor de pe cruce.
Dar, oricat de mare si de puternic ai fi
Te previn sa nu incerci sa te apropii,
Spre a-mi smulge coroana de spini
Sau cuiele din palma,
Pentru ca ele ma ajuta sa pot suporta
O durere ascunsa ce-l poate dobori
Chiar si pe cel care m-a creat,
Si atunci chinurile iadului
Iti vor parea o placuta amintire.
Dar, orice ai face, nu uita,
Ca acolo unde este durere, sunt si eu,
Inghitindu-ma pe mine insumi
Si transformand incet-incet
Cea mai crunta mizerie
In flori ale paradisului.
Satano, de ce iti sunt ochii umezi
Cand ma lovesti?
Si mana ta de ce se poticneste
Cand alearga dornica de a ma strivi?
Nu trebuia sa ma privesti
Cand ai vrut sa ma omori.
Chinul ce mi l-ai dat
A nascut in mine
O forta ce nu se mai poate opri.
Degeaba fugi si te ascunzi:
Stii doar ca ma tem de tine...
Ma bucur ca ai prins iar curaj
Dar nu uita ca,
Mai tare decat loivitura ta,
Ma doare dragostea ce creste in mine,
Cu fiece chin ce-mi daruiesti.
Nu ma pot opri sa te iubesc
Si teama mi-e,
Ca te voi face nefericit,
Neputand ajunge sa te urasc.
Dar si mai teama mi-e,
Ca mintea mea limitata,
Nu va putea gasi o solutie,
De a te face si pe tine fericit.
Dumnezeu e gelos pe iubirea noastra
Si se caieste amarnic ca a sadit
Samanta dragostei in inima mea,
Nestiind ce abis zace in ea.
De atunci, dragostea creste neincetat in mine,
Infratita cu cea mai adanca durere.
Mi-am luat slabiciunea ca scut
Si izvor al puterii mele.
Dumnezeu si Satana se indeparteaza de mine dar,
De nu se vor uni,
Nu ma vor putea invinge.
Sunt un nimic
Si ma puteti invinge
Si ma puteti uita
Dar durerea, ce prostia voastra
A nascut-o in inima mea,
Cu ce o veti putea stinge,
Nesabuitilor?
Cine sunt eu, iubitilor,
De nu ma pot invinge
Pe mine insumi?
O, da, stiu ce chinuri negraite imi puteti da,
Dar pe cine ma veti putea face sa urasc?
Stiu ca pot fi rau, si prost, si asupritor
Si chiar va rog, incercati-ma!
Va provoc sa incercati sa-mi luati dragostea!
Dumnezeule, iati toti muntii si incearca sa o strivesti!
Satano, aprinde-ti toate focurile
Si incearca sa o stingi!
...de ce ezitati cand un nebun va provoaca?
Asa, taceti si nu ma bagati in seama,
Candva va veni randul meu
Sa beau fortat paharul amaraciunii.
Degeaba ma voi zbate si ma voi impotrivi:
Nici o frantura din ce ati hotarat voi
Nu voi putea clinti.
Ce mari si puternici sunteti,
Cand nu ma bagati in seama.
Tacerea vostra, semn al obarsiei voastre divine,
Dispretul vostru, il merit cu prisosinta.
Va laud si va aplaud ca nu va deranjeaza
Baiguielile mele prostesti.
Vreau sa va urasc pe amandoi
Si sa va doresc cele mai mari grozavii!
Hai, ura, vino si cresti in inma mea!
Dumnezeule, nu-mi vorbi, dar de ce nu ma opresti
Sa gandesc?
De ce nu-mi iei lumina ochilor mintii
Spre a nu vedea
Cum sadesc ura
Si creste dragostea!
Nu-mi raspundeti dumnezeilor,
Nu ma bagati in seama.
Poate ma amagesc doar ca am dragoste,
Cand inima mea colcaie de ura,
De prostie si razbunare.
Satano, iati legiunile si invinge-ma:
Toate ungherele sufletului meu iti sunt deschise;
Gaseste solutia de a ma transforma
In cel mai fidel slujitor al tau!
Dar de ce nu vii cand te chem?
De ce nu imi trimiti
Macar cel mai neinsemnat slujitor al tau?
Priviti-ma cum ma laud ca sunt puternic;
Acum e momentul sa ma loviti!
Dar, de ce va opriti?
Forte oarbe ce loviti la intamplare,
Cum sa fac sa va atrag atentia asupra mea?
Stiu ca sunt un neinsemnat
Si de asta ma blestem clipa de clipa:
Ca nu gasesc solutia sa va opresc!
Voi muri sau poate ma voi trezi la realitate,
Voi deveni un om ca toti ceilalti.
Durere, scarba si umilinta.
Ce conteaza?
Misiunea mea s-a incheiat
Inainte de a incepe!
Sunt poate un nebun,
Sau un simplu visator?
Vreau sa ma trezesc la realitate!
Durere, scarba si umilinta.
Vreau sa mor.
Ce existenta urata!
O singura lumina mai palpaie,
Intr-o carte prafuita,
Singura mea mangaiere,
Singurul meu sprijin,
Cutit adanc infipt in inima mea,
Ce ma ajuta sa suport durerea semenilor mei...
Citesc si nu ma pot opri
Sa-l caut pe Dumnezeu...
Sau pe Satana.
Citesc pentru ca speranta
Nu vrea sa moara.
Mai am putere doar sa intreb:
De ce?
Dar nu vreau nici un raspuns.
Ma incapatanez sa intreb:
Cum?
Si vad cum cred ca un nebun
Ca voi gasi raspunsul,
Solutia salvatoare.
Moarte, moarte si apoi nimic.
Nu exista Dumnezeu.
Exista doar un idol nesimtit
Ce tace,
Vesnic inconjurat de cerurile sale.
Te iubesc, Satana!
Vino si da-mi
Durere, durere si iar durere.
Atata doar sa pot simti!
Sa uit de dragostea ce-mi cere
Cu nesabuinta,
Sa-i fac pe toti fericiti,
Cu orice pret!
Amin.



Sa mai spun ca inca nu-l descoperisem de Dumnezeu cand am scris poezia aceasta? Iaca ca va spun!
Sa mai spun ca nu vreau sa o modific, pentru ca acest "dialog" chiar avea loc, in timp ce il scriam?
Va spun si asta.
Sa mai spun ca nu ma intereseaza ce veti crede despre ea?
Ma intereseaza, dar nu-mi pasa daca nu va va placea!

Sa fiti iubiti!

Amin.

Tudorel, e mai usor sa le scanezi, decat sa bati atat. Citim imediat.

Eu cred ca poti lasa mai multe variante la o poezie, nu sa o modifici.

Da las-o asa cum e.Este buna.