Cine a creat Islamul ???
În lecția de la Vatican, cardinalul Bea ne-a spus următoarea relatare.
O doamnă arabă bogată care era o adeptă credincioasă a papei, a jucat un rol copleșitor în această dramă. Era o văduvă și se numea Khadijah. Își dăruise averea “Bisericii Mamă” și se retrăsese la o mănăstire de maici. În timpul șederii acolo, i s-a dat o sarcină ciudată și a fost trimisă înapoi în lume. Misiunea ei era să găsească un tânăr strălucit care să poată fi folosit de Vatican să creeze o religie nouă și un om care să devină ca si Mesia pentru copiii lui Israel. Ea îl găsi curând pe tânărul Mahomed și se căsătoriră.Khadijah avea un văr pe nume Waraquah care, ca și ea, era un foarte credincios romano-catolic. El avea o mare influență asupra lui Mahomed.
Vaticanul îl așeză pe Waraquah ca pe un important sfătuitor al lui Mahomed.
Roma își găsise omul, iar banii nu erau o problemă. I-au fost trimiși profesori tânărului Mahomed și el trecu prin pregătiri intense. Mahomed “devoră” lucrările “sfântului” Augustin sub învățătura lui Waraquah și deveni un devotat al operelor sale. Acesta îl pregăti pentru “marea sa chemare”.
Mahomed s-a autointitulat “Mesagerul lui Dumnezeu”. El a înființat marea religie a islamului. În mai puțin de 20 de ani după moartea sa, armatele lui învingeau imperiile Bizantin și Persan, iar mai târziu aceste armate s-au năpustit în Europa. Profetul Mahomed era uluitor.
Mai întâi aș vrea să-ți descriu religia islamică așa cum o vede lumea. Apoi îți voi împărtăși ceea ce am învățat la Vatican, despre cum a venit islamul la existență în realitate. Vei fi șocat. Ceea ce îți voi spune este cea mai incredibilă istorie a intrigii pe care ai auzit-o vreodată.
În felul următor vede lumea marea religie islamică fondată pe profetul Mahomed, care acum circa un miliard de adepți.
Orașul lor preasfânt este numit Mecca și se află în Arabia Saudită. Acest oraș este deasemenea locul nașterii profetului Mahomed.
Islamul declară că Avraam și Ismael au construit “Casa lui Dumnezeu” alături de izvorul (Zamzam) care a salvat viața lui Ismael și a mamei sale Hagar.
”Casa lui Dumnezeu” originală era mult mai mică comparativ cu cea nouă în formă de cub cu latura de 18 metri, cu structură de piatră, care a înlocuit-o pe prima. Ea este numită Kaaba (Casa lui Dumnezeu). Credincioșii musulmani din toată lumea se roagă de cinci ori pe zi în direcția acestui loc sfânt, vorbind direct dumnezeului lor - Alah - fără intermediar.
La Mecca, credincioșii musulmani înconjoară Kaaba vărsând lacrimi, cerând binecuvântări și milă, tânjind după compania lui Alah în rai.
Trei mari religii au un lucru comun: fiecare are un loc sfânt unde caută călăuzire. Romano-catolicii privesc Vaticanul ca pe orașul sfânt. Evreii privesc Zidul plângerii din Ierusalim ca pe locul lor sfânt. Musulmanii privesc Mecca ca pe orașul lor sfânt. Fiecare grup crede că primește binecuvântări speciale și sigure pentru tot restul vieții ca urmare a vizitării locurilor lor sfinte.
La începuturile islamului, vizitatorii aduceau daruri la “Casa lui Dumnezeu” și îngrijitorii templului se făceau plăcuți tuturor care veneau. Unii oameni își aduceau idolii și pentru ca să nu se simtă jigniți, îngrijitorii templului îi luau și îi așezau în sanctuar.
Se spune că evreii considerau Kaaba, cu venereție, ca pe un cort perifetic al Domnului, până când el a fost pângărit cu idoli.
În cele din urmă musulmanii nu au mai avut acces la izvor (Zamzam) pentru că tribul care păzea locurile sfinte era necinstit. Acești oameni erau din Yemen și se numeau Jurhumiți. Ei stăpâneau, deasemenea și Mecca. Până la urmă oamenii s-au ridicat împotriva jurhumiților pentru a-i alunga. Când au plecat, aceștia au luat aproape tot... Au aruncat o parte din comoara Kaabei, daruri ale peregrinilor care se adunaseră de ani, în izvorul Zamzam. Apoi l-au umplut cu nisip și așa izvorul a dispărut.
Tribul Khuzaiților a preluat conducerea, dar ei au permis ca dumnezeul moabiților “Hubal” să fie așezat în Kaaba, continuând astfel idolatria.
Kluzaiții au fost înlocuiți de Quraysh, un trib puternic de arabi descendenți din Ismael.
În Mecca se născuse un om care era respectat și de qurayshi, deși el aparținea tribului Hashim. Numele lui era Abd Al-Mutalib, care a fost bunicul profetului Mahomed.
Abd Al-Mutalib avusese o viziune prin care i se spunea unde se găsește izvorul Zamzam. Un duh i-a spus să caute sânge, bălegar, un mușuroi de furnici și o ciocănitoare. El a găsit intrarea între doi idoli unde qurayshi își aduceau jertfele. El a săpat și a găsit izvorul cu comorile sale, devenind astfel eroul Meccăi.
Abd Al-Mutalib s-a rugat la dumnezeul său. Dacă acest dumnezeu l-ar fi binecuvântat cu zece fii, atunci el trebuia să sacrifice unul dintre ei pentru acel dumnezeu, la Kaaba.
Peste ani rugăciunile lui au găsit răspuns. Cel mai tânăr dintre fiii lui era preferatul său, un tânăr atrăgător pe nume Abd-Alah. Venise timpul să-și împlinească promisiunea față de dumnezeul său. Unul dintre fiii lui trebuia să moară.
În Kaaba, înaintea zeului moabit Hubal se foloseau săgeți în ritualurile de adorare. Soarta a căzut pe cel mai mic dintre frați. Mama lui Abd-Alah împreună cu alții s-a opus. Fiii lui Abd-Al- Mutalib l-au implorat să-i lase viața fratelui lor.
El vizită o vrăjitoare pentru a primi un sfat. Ea se consultă cu duhul ei cunoscut și îi spuse lui Abd-Al- Mutalib să tragă din nou la sorți dacă dumnezeu va accepta jertfirea unor cămile în locul fiului său. O sută de cămile au fost ucise și Abd-Alah a scăpat cu viață. El a devenit tatăl lui Mahomed.
Romano-catolicii arabi fuseseră cei care introduseseră ideea de a căuta un profet arab, la fel cum evreii Îl căutau pe Mesia. Cine în afara unui profet ar fi putut să-i elibereze de închinarea la dumnezei falși? În Kaaba exista până și o icoană a fecioarei Maria cu pruncul Isus.
Abd-Alah s-a căsătorit cu Aminah în anul 569. El a trebuit să plece cu o caravană pentru niște afaceri, s-a îmbolnăvit și a murit. Aminah îi purta copilul. Tradiția spune că ea a auzit o voce care îi spunea: “Tu porți în pântecul tău pe Domnul acestor oameni” și când l-a născut vocea i-a spus: “L-am așezat sub celui care-l poate păzi de orice rău; așa că numește-l Mahomed. ”
Când copilul s-a născut, bunicul său Abd Al-Mutalib l-a dus pe micul Mahomed la Kaaba și a rostit o rugăciune de mulțumire lui Allah pentru darul primit.
Fiii născuți în familiile arabe mari, în locuri ca Mecca, erau trimiși în pustie pentru a fi alăptați și înțărcați și pentru a petrece o parte din copilărie în triburi de beduini, pentru a învăța comerț și pentru a evita ciuma din oraș. Familia săracă ce l-a luat pe Mahomed spre îngrijire a fost binecuvântată în multe feluri.
Islamul învață că atunci când Mahomed era un băiețel, au apărut lângă el doi oameni îmbrăcați în alb, l-au culcat, i-au deschis pieptul și i-au scos inima, scoțând din ea un mic chist negru pe care l-au îndepărtat. Apoi ei i-au spălat inima cu zăpadă. Nu a rămas nici un semn pe pieptul său dar exista un semn mic oval pe spatele său, semn pe care-l avea din naștere.
Câțiva ani mai târziu el a fost în stare să descrie evenimentul mult mai bine, după care a făcut incredibila declarație: “Satan atinge pe toți fiii lui Adam din momentul nașterii lor, cu excepția Mariei și a fiului ei.” De ce ar fi introdus Mahomed învățături romano-catolice? Nu este acest lucru bizar?
Când Mahomed avea șase ani, mama lui a murit lăsându-l orfan. Bunicul său Abd-Al-Mutalib se îngriji apoi de el. Dar doi ani mai târziu muri și acesta. Acestea au reprezentat două dintre marile dureri din viața sa.
Când Mahomed avea nouă ani era cu unchiul său cu o caravană. Un călugăr romano-catolic îl văzu pe băiat și îl interogă. Apoi îi ceru să vadă semnul de pe spate. El exclamă: “Este semnul unui prooroc.” Apoi îl avertiză pe unchiul lui Mahomed: “Ia-l pe fiul fratelui tău înapoi în țara sa și apără-l de evrei, căci dacă îl vor vedea și vor ști ceea ce știu eu despre el, atunci vor interpreta greșit semnul proorocului și vor fi împotriva lui. Lucruri mari sunt pregătite pentru fiul fratelui tău.”
Călugărul romano-catolic a aprins flăcările viitoarelor persecuții îndreptate împotriva evreilor și le-a pus în mâinile urmașilor lui Mahomed.
Mahomed avea 25 de ani când luă în căsătorie o văduvă bogată pe nume Khadijah. Ea avea atunci cam 40 de ani.
Mahomed și Khadijah au avut doi băieți care au murit de mici și patru fete. Cea mai cunoscută era Fatimah, care se mărită cu succesorul lui Mahomed, vărul acestuia pe nume Ali. Ali este recunoscut de ramura Shiah a Islamului.
În jurul anului 610 după Hristos, Mahomed pretinde că a avut o viziune de la Allah, care reprezenta o apariție măreață pe care el o numește a fi îngerul Gabriel. Acesta i-ar fi spus: “Tu ești mesagerul, trimisul lui Allah.” Această viziune a inaugurat cariera lui Mahomed ca profet a lui Allah. De acum înainte Mahomed va continua să primească mesaje, până la moartea sa, pe care le pretindea ca venind de la Allah.
Cu ajutorul vărului soției sale, un romano-catolic numit Waraquah, profetul Mahomed era capabil să interpreteze aceste mesaje. Waraquah spunea: “Cu adevărat Mahomed este profetul acestui popor.” Unele dintre revelațiile sale au fost așezate în Coran, în anul 650 după Hristos. Alte scrieri ale lui Mahomed nu au fost publicate niciodată.
În cel de-al cincilea an al misiunii lui Mahomed au început persecuțiile împotriva adepților săi pentru că ei refuzau închinarea la idolii din Kaaba. Mahomed a instruit o parte din ei să fugă în Abyssinia. Negus, regele romano-catolic al Abyssiniei i-a primit grație viziunilor lui Mahomed în legătură cu fecioara Maria, care erau foarte apropiate doctrinei romano-catolice.
Mahomed pretinde că într-o noapte pe când dormea lângă Kaaba, a fost trezit de un înger numit Gabriel care l-a condus la un fel de animal ceresc cu aripi numit “Buraq”. După ce a încălecat animalul, ei au zburat spre ruinele templului evreiesc la Ierusalim.
Mahomed spune că la locul templului, el a fost întovărășit de proorocii Avram, Moise, Isus și alții care se rugau în spatele lui. După rugăciune, el s-a urcat din nou pe Buraq și s-a urcat la ceruri unde s-a întâlnit din nou cu proorocii și în final cu Dumnezeu însuși.
Mahomed pretinde că ar fi primit crezul islamic și instrucțiunile pentru cele cinci rugăciuni pe zi direct de la Dumnezeu în ceruri. Această viziune a avut o influență uriașă în istoria ulterioară a lumii.
Din cauza persecuțiilor, în 622 după Hristos, Mahomed emigră la Medina, la 200 de mile la nord de Mecca. De acolo el a condus “Raziile” – atacurile caravanelor ce veneau din Mecca. El a câștigat bătălii minore, dar cei care i se opuneau în Medina erau asasinați. La Medina a fost locul în care Mahomed și-a arătat ostilitatea față de evrei jefuindu-le așezămintele.
Mahomed s-a mai însurat și cu alte femei, din rațiuni politice, pentru a forma legături strânse cu părinții sau rudele femeilor respective și ca să-și întărească poziția.
Mecca a trimis o armată de 10.000 de oameni pentru a-l captura pe Mahomed. Dar nu au izbutit. Ei nu au reușit să-i penetreze apărarea. După o noapte de vânt și ploaie, marea armată s-a împrăștiat.
Ca om de stat, Mahomed nu a vrut să zdrobească Mecca, dar a câștigat-o pentru islam.
În anul 630 după Hristos, cu 10.000 de oameni, Mahomed pornește spre Mecca. Conducătorii cetății au ieșit îndată la iveală și i s-au supus. El a ocupat cetatea cu triumf. În același timp Kaaba este curățită de idoli.
Mahomed a devenit atât de puternic încât triburile se declarară musulmane doar pentru protecția sa. El moare în 632 având nouă neveste și o concubină romano-catolică.
Trupul profetului Mahomed este îngropat astăzi în moscheea din Medina, unde an de an vin pelerini să se roage. Notă: Mahomed nu a înviat din morți; numai Isus Hristos DOMNUL a făcut-o!
Acum că știm cum îl privește lumea pe Mahomed și povestea islamului, iată ce am învățat eu la Vatican despre paravanul și despre pumnalul acestei lumi a religiei, precum și ce se petrecea în spatele scenei pentru construirea credinței islamice.
Vaticanul dorea cu orice preț Israelul pentru însemnătatea lui religioasă, dar era blocat de evrei. O a doua problemă o reprezentau creștinii adevărați din Africa de Nord care predicau Evanghelia.
Romano-catolicismul creștea cu putere și nu tolera nici o opoziție.
Vaticanul trebuia să creeze cumva o armă ca să elimine deopotrivă pe evrei și pe adevărații creștini care refuzau să accepte romano-catolicismul. Privind spre Africa de Nord ei vedeau mulțimea de arabi ca pe o sursă de forță umană aptă să le facă această muncă murdară.
Un număr de arabi deveniseră romano-catolici și au putut fi folosiți pentru a raporta informații conducătorilor lor la Roma. Alții au putut fi folosiți ca a –V-a Coloană (o rețea subterană de spionaj) pentru a îndeplini planul stăpânului Romei de a controla mulțimile de arabi care respinseseră categoric romano-catolicismul.
Când “sfântul” Augustin apăru pe scenă, el a știut clar ceea ce se petrece. Augustin era un om foarte puternic și influent, cu armata sa mică de adepți.
Mănăstirile lui serveau ca baze de căutare, descoperire și distrugere a manuscriselor Bibliei deținute de adevărații creștini.
Augustin a fost făcut “sfânt” pentru servirea cu credință a “Bisericii Mamă”.
Vaticanul a vrut să creeze un “Mesia” pentru arabi, cineva pe care ei să-l poată înălța ca pe un conducător, un om cu charismă, pe care să-l poată antrena și a vrut în cele din urmă să-i unească pe toți arabii anticatolici sub conducerea lui, creând o armată puternică, care în final să captureze Ierusalimul pentru papă.
În lecția de la Vatican, cardinalul Bea ne-a spus următoarea relatare.
O doamnă arabă bogată care era o adeptă credincioasă a papei, a jucat un rol copleșitor în această dramă. Era o văduvă și se numea Khadijah. Își dăruise averea “Bisericii Mamă” și se retrăsese la o mănăstire de maici. În timpul șederii acolo, i s-a dat o sarcină ciudată și a fost trimisă înapoi în lume. Misiunea ei era să găsească un tânăr strălucit care să poată fi folosit de Vatican să creeze o religie nouă și un om care să devină Mesia pentru copiii lui Israel. Ea îl găsi curând pe tânărul Mahomed și se căsătoriră.
Khadijah avea un văr pe nume Waraquah care, ca și ea, era un foarte credincios romano-catolic. El avea o mare influență asupra lui Mahomed.
Vaticanul îl așeză pe Waraquah ca pe un important sfătuitor al lui Mahomed.
Roma își găsise omul, iar banii nu erau o problemă. I-au fost trimiși profesori tânărului Mahomed și el trecu prin pregătiri intense. Mahomed “devoră” lucrările “sfântului” Augustin sub învățătura lui Waraquah și deveni un devotat al operelor sale. Acesta îl pregăti pentru “marea sa chemare”.
Satan era hotărât să blocheze Evanghelia lui Isus Hristos de a ajunge la copiii lui Ismael. Folosindu-se de Vatican, Satan închise ușa pentru secole, lipsindu-i pe arabi de auzirea despre Lumina lumii.
Sub ordinele Vaticanului, arabii romano-catolici traversară Africa de Nord începând să răspândească istoria unui mare om care în curând se va ridica dintre oameni și va deveni alesul dumnezeului lor....
Vezi continuarea...
În lecția de la Vatican, cardinalul Bea ne-a spus următoarea relatare.
O doamnă arabă bogată care era o adeptă credincioasă a papei, a jucat un rol copleșitor în această dramă. Era o văduvă și se numea Khadijah. Își dăruise averea “Bisericii Mamă” și se retrăsese la o mănăstire de maici. În timpul șederii acolo, i s-a dat o sarcină ciudată și a fost trimisă înapoi în lume. Misiunea ei era să găsească un tânăr strălucit care să poată fi folosit de Vatican să creeze o religie nouă și un om care să devină ca si Mesia pentru copiii lui Israel. Ea îl găsi curând pe tânărul Mahomed și se căsătoriră.Khadijah avea un văr pe nume Waraquah care, ca și ea, era un foarte credincios romano-catolic. El avea o mare influență asupra lui Mahomed.
Vaticanul îl așeză pe Waraquah ca pe un important sfătuitor al lui Mahomed.
Roma își găsise omul, iar banii nu erau o problemă. I-au fost trimiși profesori tânărului Mahomed și el trecu prin pregătiri intense. Mahomed “devoră” lucrările “sfântului” Augustin sub învățătura lui Waraquah și deveni un devotat al operelor sale. Acesta îl pregăti pentru “marea sa chemare”.
Mahomed s-a autointitulat “Mesagerul lui Dumnezeu”. El a înființat marea religie a islamului. În mai puțin de 20 de ani după moartea sa, armatele lui învingeau imperiile Bizantin și Persan, iar mai târziu aceste armate s-au năpustit în Europa. Profetul Mahomed era uluitor.
Mai întâi aș vrea să-ți descriu religia islamică așa cum o vede lumea. Apoi îți voi împărtăși ceea ce am învățat la Vatican, despre cum a venit islamul la existență în realitate. Vei fi șocat. Ceea ce îți voi spune este cea mai incredibilă istorie a intrigii pe care ai auzit-o vreodată.
În felul următor vede lumea marea religie islamică fondată pe profetul Mahomed, care acum circa un miliard de adepți.
Orașul lor preasfânt este numit Mecca și se află în Arabia Saudită. Acest oraș este deasemenea locul nașterii profetului Mahomed.
Islamul declară că Avraam și Ismael au construit “Casa lui Dumnezeu” alături de izvorul (Zamzam) care a salvat viața lui Ismael și a mamei sale Hagar.
”Casa lui Dumnezeu” originală era mult mai mică comparativ cu cea nouă în formă de cub cu latura de 18 metri, cu structură de piatră, care a înlocuit-o pe prima. Ea este numită Kaaba (Casa lui Dumnezeu). Credincioșii musulmani din toată lumea se roagă de cinci ori pe zi în direcția acestui loc sfânt, vorbind direct dumnezeului lor - Alah - fără intermediar.
La Mecca, credincioșii musulmani înconjoară Kaaba vărsând lacrimi, cerând binecuvântări și milă, tânjind după compania lui Alah în rai.
Trei mari religii au un lucru comun: fiecare are un loc sfânt unde caută călăuzire. Romano-catolicii privesc Vaticanul ca pe orașul sfânt. Evreii privesc Zidul plângerii din Ierusalim ca pe locul lor sfânt. Musulmanii privesc Mecca ca pe orașul lor sfânt. Fiecare grup crede că primește binecuvântări speciale și sigure pentru tot restul vieții ca urmare a vizitării locurilor lor sfinte.
La începuturile islamului, vizitatorii aduceau daruri la “Casa lui Dumnezeu” și îngrijitorii templului se făceau plăcuți tuturor care veneau. Unii oameni își aduceau idolii și pentru ca să nu se simtă jigniți, îngrijitorii templului îi luau și îi așezau în sanctuar.
Se spune că evreii considerau Kaaba, cu venereție, ca pe un cort perifetic al Domnului, până când el a fost pângărit cu idoli.
În cele din urmă musulmanii nu au mai avut acces la izvor (Zamzam) pentru că tribul care păzea locurile sfinte era necinstit. Acești oameni erau din Yemen și se numeau Jurhumiți. Ei stăpâneau, deasemenea și Mecca. Până la urmă oamenii s-au ridicat împotriva jurhumiților pentru a-i alunga. Când au plecat, aceștia au luat aproape tot... Au aruncat o parte din comoara Kaabei, daruri ale peregrinilor care se adunaseră de ani, în izvorul Zamzam. Apoi l-au umplut cu nisip și așa izvorul a dispărut.
Tribul Khuzaiților a preluat conducerea, dar ei au permis ca dumnezeul moabiților “Hubal” să fie așezat în Kaaba, continuând astfel idolatria.
Kluzaiții au fost înlocuiți de Quraysh, un trib puternic de arabi descendenți din Ismael.
În Mecca se născuse un om care era respectat și de qurayshi, deși el aparținea tribului Hashim. Numele lui era Abd Al-Mutalib, care a fost bunicul profetului Mahomed.
Abd Al-Mutalib avusese o viziune prin care i se spunea unde se găsește izvorul Zamzam. Un duh i-a spus să caute sânge, bălegar, un mușuroi de furnici și o ciocănitoare. El a găsit intrarea între doi idoli unde qurayshi își aduceau jertfele. El a săpat și a găsit izvorul cu comorile sale, devenind astfel eroul Meccăi.
Abd Al-Mutalib s-a rugat la dumnezeul său. Dacă acest dumnezeu l-ar fi binecuvântat cu zece fii, atunci el trebuia să sacrifice unul dintre ei pentru acel dumnezeu, la Kaaba.
Peste ani rugăciunile lui au găsit răspuns. Cel mai tânăr dintre fiii lui era preferatul său, un tânăr atrăgător pe nume Abd-Alah. Venise timpul să-și împlinească promisiunea față de dumnezeul său. Unul dintre fiii lui trebuia să moară.
În Kaaba, înaintea zeului moabit Hubal se foloseau săgeți în ritualurile de adorare. Soarta a căzut pe cel mai mic dintre frați. Mama lui Abd-Alah împreună cu alții s-a opus. Fiii lui Abd-Al- Mutalib l-au implorat să-i lase viața fratelui lor.
El vizită o vrăjitoare pentru a primi un sfat. Ea se consultă cu duhul ei cunoscut și îi spuse lui Abd-Al- Mutalib să tragă din nou la sorți dacă dumnezeu va accepta jertfirea unor cămile în locul fiului său. O sută de cămile au fost ucise și Abd-Alah a scăpat cu viață. El a devenit tatăl lui Mahomed.
Romano-catolicii arabi fuseseră cei care introduseseră ideea de a căuta un profet arab, la fel cum evreii Îl căutau pe Mesia. Cine în afara unui profet ar fi putut să-i elibereze de închinarea la dumnezei falși? În Kaaba exista până și o icoană a fecioarei Maria cu pruncul Isus.
Abd-Alah s-a căsătorit cu Aminah în anul 569. El a trebuit să plece cu o caravană pentru niște afaceri, s-a îmbolnăvit și a murit. Aminah îi purta copilul. Tradiția spune că ea a auzit o voce care îi spunea: “Tu porți în pântecul tău pe Domnul acestor oameni” și când l-a născut vocea i-a spus: “L-am așezat sub celui care-l poate păzi de orice rău; așa că numește-l Mahomed. ”
Când copilul s-a născut, bunicul său Abd Al-Mutalib l-a dus pe micul Mahomed la Kaaba și a rostit o rugăciune de mulțumire lui Allah pentru darul primit.
Fiii născuți în familiile arabe mari, în locuri ca Mecca, erau trimiși în pustie pentru a fi alăptați și înțărcați și pentru a petrece o parte din copilărie în triburi de beduini, pentru a învăța comerț și pentru a evita ciuma din oraș. Familia săracă ce l-a luat pe Mahomed spre îngrijire a fost binecuvântată în multe feluri.
Islamul învață că atunci când Mahomed era un băiețel, au apărut lângă el doi oameni îmbrăcați în alb, l-au culcat, i-au deschis pieptul și i-au scos inima, scoțând din ea un mic chist negru pe care l-au îndepărtat. Apoi ei i-au spălat inima cu zăpadă. Nu a rămas nici un semn pe pieptul său dar exista un semn mic oval pe spatele său, semn pe care-l avea din naștere.
Câțiva ani mai târziu el a fost în stare să descrie evenimentul mult mai bine, după care a făcut incredibila declarație: “Satan atinge pe toți fiii lui Adam din momentul nașterii lor, cu excepția Mariei și a fiului ei.” De ce ar fi introdus Mahomed învățături romano-catolice? Nu este acest lucru bizar?
Când Mahomed avea șase ani, mama lui a murit lăsându-l orfan. Bunicul său Abd-Al-Mutalib se îngriji apoi de el. Dar doi ani mai târziu muri și acesta. Acestea au reprezentat două dintre marile dureri din viața sa.
Când Mahomed avea nouă ani era cu unchiul său cu o caravană. Un călugăr romano-catolic îl văzu pe băiat și îl interogă. Apoi îi ceru să vadă semnul de pe spate. El exclamă: “Este semnul unui prooroc.” Apoi îl avertiză pe unchiul lui Mahomed: “Ia-l pe fiul fratelui tău înapoi în țara sa și apără-l de evrei, căci dacă îl vor vedea și vor ști ceea ce știu eu despre el, atunci vor interpreta greșit semnul proorocului și vor fi împotriva lui. Lucruri mari sunt pregătite pentru fiul fratelui tău.”
Călugărul romano-catolic a aprins flăcările viitoarelor persecuții îndreptate împotriva evreilor și le-a pus în mâinile urmașilor lui Mahomed.
Mahomed avea 25 de ani când luă în căsătorie o văduvă bogată pe nume Khadijah. Ea avea atunci cam 40 de ani.
Mahomed și Khadijah au avut doi băieți care au murit de mici și patru fete. Cea mai cunoscută era Fatimah, care se mărită cu succesorul lui Mahomed, vărul acestuia pe nume Ali. Ali este recunoscut de ramura Shiah a Islamului.
În jurul anului 610 după Hristos, Mahomed pretinde că a avut o viziune de la Allah, care reprezenta o apariție măreață pe care el o numește a fi îngerul Gabriel. Acesta i-ar fi spus: “Tu ești mesagerul, trimisul lui Allah.” Această viziune a inaugurat cariera lui Mahomed ca profet a lui Allah. De acum înainte Mahomed va continua să primească mesaje, până la moartea sa, pe care le pretindea ca venind de la Allah.
Cu ajutorul vărului soției sale, un romano-catolic numit Waraquah, profetul Mahomed era capabil să interpreteze aceste mesaje. Waraquah spunea: “Cu adevărat Mahomed este profetul acestui popor.” Unele dintre revelațiile sale au fost așezate în Coran, în anul 650 după Hristos. Alte scrieri ale lui Mahomed nu au fost publicate niciodată.
În cel de-al cincilea an al misiunii lui Mahomed au început persecuțiile împotriva adepților săi pentru că ei refuzau închinarea la idolii din Kaaba. Mahomed a instruit o parte din ei să fugă în Abyssinia. Negus, regele romano-catolic al Abyssiniei i-a primit grație viziunilor lui Mahomed în legătură cu fecioara Maria, care erau foarte apropiate doctrinei romano-catolice.
Mahomed pretinde că într-o noapte pe când dormea lângă Kaaba, a fost trezit de un înger numit Gabriel care l-a condus la un fel de animal ceresc cu aripi numit “Buraq”. După ce a încălecat animalul, ei au zburat spre ruinele templului evreiesc la Ierusalim.
Mahomed spune că la locul templului, el a fost întovărășit de proorocii Avram, Moise, Isus și alții care se rugau în spatele lui. După rugăciune, el s-a urcat din nou pe Buraq și s-a urcat la ceruri unde s-a întâlnit din nou cu proorocii și în final cu Dumnezeu însuși.
Mahomed pretinde că ar fi primit crezul islamic și instrucțiunile pentru cele cinci rugăciuni pe zi direct de la Dumnezeu în ceruri. Această viziune a avut o influență uriașă în istoria ulterioară a lumii.
Din cauza persecuțiilor, în 622 după Hristos, Mahomed emigră la Medina, la 200 de mile la nord de Mecca. De acolo el a condus “Raziile” – atacurile caravanelor ce veneau din Mecca. El a câștigat bătălii minore, dar cei care i se opuneau în Medina erau asasinați. La Medina a fost locul în care Mahomed și-a arătat ostilitatea față de evrei jefuindu-le așezămintele.
Mahomed s-a mai însurat și cu alte femei, din rațiuni politice, pentru a forma legături strânse cu părinții sau rudele femeilor respective și ca să-și întărească poziția.
Mecca a trimis o armată de 10.000 de oameni pentru a-l captura pe Mahomed. Dar nu au izbutit. Ei nu au reușit să-i penetreze apărarea. După o noapte de vânt și ploaie, marea armată s-a împrăștiat.
Ca om de stat, Mahomed nu a vrut să zdrobească Mecca, dar a câștigat-o pentru islam.
În anul 630 după Hristos, cu 10.000 de oameni, Mahomed pornește spre Mecca. Conducătorii cetății au ieșit îndată la iveală și i s-au supus. El a ocupat cetatea cu triumf. În același timp Kaaba este curățită de idoli.
Mahomed a devenit atât de puternic încât triburile se declarară musulmane doar pentru protecția sa. El moare în 632 având nouă neveste și o concubină romano-catolică.
Trupul profetului Mahomed este îngropat astăzi în moscheea din Medina, unde an de an vin pelerini să se roage. Notă: Mahomed nu a înviat din morți; numai Isus Hristos DOMNUL a făcut-o!
Acum că știm cum îl privește lumea pe Mahomed și povestea islamului, iată ce am învățat eu la Vatican despre paravanul și despre pumnalul acestei lumi a religiei, precum și ce se petrecea în spatele scenei pentru construirea credinței islamice.
Vaticanul dorea cu orice preț Israelul pentru însemnătatea lui religioasă, dar era blocat de evrei. O a doua problemă o reprezentau creștinii adevărați din Africa de Nord care predicau Evanghelia.
Romano-catolicismul creștea cu putere și nu tolera nici o opoziție.
Vaticanul trebuia să creeze cumva o armă ca să elimine deopotrivă pe evrei și pe adevărații creștini care refuzau să accepte romano-catolicismul. Privind spre Africa de Nord ei vedeau mulțimea de arabi ca pe o sursă de forță umană aptă să le facă această muncă murdară.
Un număr de arabi deveniseră romano-catolici și au putut fi folosiți pentru a raporta informații conducătorilor lor la Roma. Alții au putut fi folosiți ca a –V-a Coloană (o rețea subterană de spionaj) pentru a îndeplini planul stăpânului Romei de a controla mulțimile de arabi care respinseseră categoric romano-catolicismul.
Când “sfântul” Augustin apăru pe scenă, el a știut clar ceea ce se petrece. Augustin era un om foarte puternic și influent, cu armata sa mică de adepți.
Mănăstirile lui serveau ca baze de căutare, descoperire și distrugere a manuscriselor Bibliei deținute de adevărații creștini.
Augustin a fost făcut “sfânt” pentru servirea cu credință a “Bisericii Mamă”.
Vaticanul a vrut să creeze un “Mesia” pentru arabi, cineva pe care ei să-l poată înălța ca pe un conducător, un om cu charismă, pe care să-l poată antrena și a vrut în cele din urmă să-i unească pe toți arabii anticatolici sub conducerea lui, creând o armată puternică, care în final să captureze Ierusalimul pentru papă.
În lecția de la Vatican, cardinalul Bea ne-a spus următoarea relatare.
O doamnă arabă bogată care era o adeptă credincioasă a papei, a jucat un rol copleșitor în această dramă. Era o văduvă și se numea Khadijah. Își dăruise averea “Bisericii Mamă” și se retrăsese la o mănăstire de maici. În timpul șederii acolo, i s-a dat o sarcină ciudată și a fost trimisă înapoi în lume. Misiunea ei era să găsească un tânăr strălucit care să poată fi folosit de Vatican să creeze o religie nouă și un om care să devină Mesia pentru copiii lui Israel. Ea îl găsi curând pe tânărul Mahomed și se căsătoriră.
Khadijah avea un văr pe nume Waraquah care, ca și ea, era un foarte credincios romano-catolic. El avea o mare influență asupra lui Mahomed.
Vaticanul îl așeză pe Waraquah ca pe un important sfătuitor al lui Mahomed.
Roma își găsise omul, iar banii nu erau o problemă. I-au fost trimiși profesori tânărului Mahomed și el trecu prin pregătiri intense. Mahomed “devoră” lucrările “sfântului” Augustin sub învățătura lui Waraquah și deveni un devotat al operelor sale. Acesta îl pregăti pentru “marea sa chemare”.
Satan era hotărât să blocheze Evanghelia lui Isus Hristos de a ajunge la copiii lui Ismael. Folosindu-se de Vatican, Satan închise ușa pentru secole, lipsindu-i pe arabi de auzirea despre Lumina lumii.
Sub ordinele Vaticanului, arabii romano-catolici traversară Africa de Nord începând să răspândească istoria unui mare om care în curând se va ridica dintre oameni și va deveni alesul dumnezeului lor....
Vezi continuarea...