Acasa
Idoli contemporani si Invierea zeilor
Unii autori sustin ca in epoca noastra tehnologica si informationala este inutil sa mai vorbim despre idolatrie. Noi suntem prizonierii faptei, lipsiti total de constiinta istorica; ne inchinam faptei si nu proiectam faptele noastre in Legea morala ultima. Gandirea noastra este incapabila de a mai recunoaste idolatria, de a o mai izola si condamna. Ne inchinam faptelor mai presus de orice!
MINERVA - zeita intelepciunii - patroneaza idolatria intelectuala si ea are si astazi temple si altare in mai toate orasele lumii. Publicatiile vorbesc despre "altarul stiintei si cunostintei", numind cladirile care adapostesc scoli si facultati "temple" ale cunoasterii.
Daca a cunoaste inseamna a lua legatura cu realitatea si a o intelege, atunci numai cunoasterea de Dumnezeu si prin Dumnezeu este calea prin care se poate ajunge la ea. Apostolul Pavel ne spune ca oamenii de stiinta si cultura s-au falit, ca sunt intelepti si "au inebunit" (Rom. 1:22).
Nebunie este "o stare de confuzie generala, in care omul pierde legatura cu realitatea, traind intr-o lume a fantasmelor".
Nu ne putem baza pe "datele stiintifice"! "Adevarurile" stiintifice se schimba la fiecare cativa ani.
Oamenii fara Dumnezeu sunt sortiti sa "bajbaie" prin intunerec o realitate din care au alungat "lumina" prezentei lui Dumnezeu: "El (Dumnezeu) a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamintului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa se sileasca sa-l gaseasca! Caci in El avem viata, miscarea si fiinta,… : "Suntem din neamul lui ..." (Fapte 17:26-27).
Inca de la inceputurile poporului lor, evreii au avut sarcina de a aduce omenirii ideea unui Dumnezeu universal, a unui Dumnezeu al moralitatii.
In conceptia iudaica, Dumnezeu nu are calitati fizice, este infinit, iar existenta sa nu poate fi nici macar dovedita. Misiunea iudaismului este sa invete omenirea ca, sub un singur Dumnezeu, nu exista decat un singur standard universal de comportament etic si de dreptate.
Atata timp cat nu cunoastem Cuvantul lui Dumnezeu foarte bine si nu stim ce inseamna cu adevarat caracterul lui Dumnezeu, mintile noastre sunt creatoare de zei! Chiar si printre cei pocaiti sunt multi care aleg din caracterul lui Dumnezeu doar ceea ce le convine, afirmand cu inocenta:”Dumnezeu este Bine! Dumnezeu este Dragoste! Dumnezeu ii iubeste pe toti in mod neconditionat! … etc … etc”. S-a ajuns astazi sa ne concentram asupra "anumitor atribute" ale lui Dumnezeu, fara sa-l luam in seama pe Dumnezeu insusi. Sunt Biserici care accentueaza "credinta" si considera ca aceasta ar putea misca universul. Altii accentueaza "dragostea", ca pe o apa inundind pina la distrugere orice institutie de disciplina a sfinteniei si dreptatii. Exista inca si altii care au ajuns sclavii "bucuriei sfinte", care transforma adunarile in iarmaroacei. Ei uita ca "bucuria Domnului" nu vine niciodata fara decenta si sfintenia prezentei Lui.
Iertare, dreptate, suveranitate, sfintenie, neprihanire, manie! Toate sunt atribute ale lui Dumnezeu, neexistand o ierarhie a acestora. Acestea sunt interconectate intr-un sistem, fiecare vorbind despre celalalt. Natura lui Dumnezeu este neschimbatoare. Dumnezeu nu ne iubeste in mod neconditionat, ci cere pocainta si credinta in Isus Hristos!
Conform iudaismului, idolatrie inseamna a considera un lucru ca avand valoare mai mare decat Dumnezeu. O persoana care pune mai mult pret pe bani, obiecte materiale, statut social, putere, munca, prestigiu sau chiar educatie, si le considera a fi de importanta suprema, comite idolatrie. Ei transforma aceste lucruri in "zei".
Spunem ca orice sau oricine poate fi idol, orice fiinta sau lucru pe care il iubim. Partenerul de viata, mai ales, si vedem cum Adam si Eva s-au subordonat unul altuia, ascultand mai mult unul de altul decat de Creator. Aceasta a fost inainte de caderea in pacat. Dar un aspect mai putin discutat este acela ca si atunci cand ei au ascultat de faptura(sarpe), in loc sa asculta de Facator, ei au practicat idolatria. Din acel moment a inceput discordia dintre Adam si Eva, ura reciproca dintre sexe. Adam acuza pe Eva inaintea lui Dumnezeu, Eva incepe resentimentul fata de stapanirea ei de catre Adam. Se pare ca din acest moment incep toate formele de misoginie si homosexualitate, suficienta fata de ei insisi.
Homosexualitatea este “o uraciune” (To’Ebah). In Vechiul Testament, acest cuvant desemneaza comportamentul idolatrie, a carui consecinta este moartea. Idolatrie este fapta pentru care i s-a spus fiintei umane ca va muri, inca din Rai. Cand este pervertita lucrarea Creatorului, Adam si Eva se intorc fiecare spre el insusi. Are loc o exagerarea a deosebirii celor doi, pana la discordie si ocultarea acesteia pana la autosuficienta.
Hristos a inceput restaurarea umanitatii prin restaurarea cuplului heteroxexual, intemeiat pe antinomia persoanelor, “ca ei sa fie unul precum si NOI UNUL suntem”.
Homosexualitatea, este in contradictie cu actul creator al lui Dumnezeu, este o pervertire a insesi relatiei cu Dumnezeu. Ea “este anticreationala in structura ei, fiindca estompeaza separarile pe care Dumnezeu le-a facut in haosul originar”.
Inversiunea sexuala ascunde chipul dumnezeiesc treimic, fiind un obstacol in calea asemanarii cu Dumnezeu, impiedicand-o sa se realizeze ca ipostas creat dupa chipul Ipostasului necreat fiindca a slujit idolatriei de sine.
Orice ocultare a deosebirii existentiale este un pacat, nu numai homosexualitatea.
Idolatria este originea homosexualitatii, dupa cum arata Sf. Ap. Pavel:”…ca unii pagani, care au preschimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii in locul Facatorului..” Idaolatria confunda Creatorul cu creatura si, din acest motiv, ramane inchisa in lumea creatului, care-si este suficienta ei insesi, fara Dumnezeu.
In prezent, in societatea noastra prolifereaza divorturile, concubinajele si este ridicata in slavi homosexualitatea! In plus, practicile sexuale anormale sunt din nou ridicate la rang de religie. Tinerii, mai ales, indepartati din famile de Cuvantul lui Dumnezeu, urmeaza toate aceste invataturi pagane si le practica!
Cupidon - zeul dragostei si-al pasiunii este viu, de asemeni! Dragostea este o traire minunata, dar sa faci din ea o abandonare sub robia instinctelor primare este o decadenta echivalenta cu inchinare la idoli. Citind cu atentie capitolul 7 din cartea Proverbelor, vom descoperi ceva uitat astazi: dragostea carnala era practicata in vechime sub mantia inchinaciunii: "Eram datoare cu o jertfa de multumire, azi mi-am implinit juruintele" (7:14). Patul este descris metaforic drept un altar: "Mi-am impodobit patul cu invelitori, cu asternuturi de pinzeturi din Egipt; mi-am stropit asternutul cu smirna, aloe si scortisoara. Vino sa ne imbatam de dragoste pina dimineata, sa ne desfatam cu dezmierdari!" (7:16-18 ) . Sfatul dat in finalul capitolului este valabil si astazi: "Sa nu ti se abata inima spre calea unei astfel de femei, nu te rataci pe cararile ei. Caci ea a facut sa cada multe jertfe (jocul de cuvinte este evident) si multi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinta mortilor, drumul care coboara spre locasurile mortii" (7:25-27).
Alaturi de Cupidon, BACHUS - zeul "petrecerilor" si MAMON - ZEUL POSESIUNILOR MATERIALE stau pe tronuri de cinste in zilele noastre.
Chiar si fara pomenirea lui Bachus, traim intr-o societate care cheltuieste miliarde de dolari ca sa se "imbete" in placeri, ca sa iasa din "terna existenta mecanica a zilelor" si sa se abandoneze in aiurarile visatoare ale unei fantezii bolnave si inrobita de pofte.
Traim intr-o societate imatura, pacalita cu usurinta de Cel rau cu "jucariile" comfortului contemporan. Fiecare vrem sa adunam mai mult si mai mare. Ne uitam in curtea vecinului si vrem sa avem mai mult ca el.
Prin contrast cu "petrecaretii", copiii lui Dumnezeu, trebuie sa prefere realitatea in locul iluziei, nu fug intr-o inconstienta dezumanizare, refuza robia poftelor animalice si traiesc frumos "ca in timpul zilei" (caci petrecerile se tineau noaptea, iar imoralitatea astepta de obicei perdeaua intunerecului): "Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia Neamurilor si ati trait in desfrinari, in pofte, in betii, in ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite. De aceea se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei la acelasi potop de desfriu si va batjocoresc" (1 Petru 4:3-4).
Inclinarea spre avaritie ne dezechilibreaza launtric si ne face incapabili pentru slujirea lui Dumnezeu: "Nimeni nu poate sluji la doi stapini, caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tinea la unul si va nesocoti pe celalalt: Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona" (Mat. 6:24).
Dar idolii nu se sfiesc sa intre si in "curtea Templului." Degeaba i-a asezat Solomon afara din oras, "pe muntele din fata Ierusalimului" (1 Regi 11:7). Idolii s-au strecurat in cetate si au patruns in inimile celor din poporul Domnului.
Si daca cei de mai sus sunt un pericol evident, de care mai stim si mai vrem sa ne pazim, iata citiva idoli prefacuti, care s-au furisat printre noi, purtind mastile religioase onorabile.
Unii autori sustin ca in epoca noastra tehnologica si informationala este inutil sa mai vorbim despre idolatrie. Noi suntem prizonierii faptei, lipsiti total de constiinta istorica; ne inchinam faptei si nu proiectam faptele noastre in Legea morala ultima. Gandirea noastra este incapabila de a mai recunoaste idolatria, de a o mai izola si condamna. Ne inchinam faptelor mai presus de orice!
MINERVA - zeita intelepciunii - patroneaza idolatria intelectuala si ea are si astazi temple si altare in mai toate orasele lumii. Publicatiile vorbesc despre "altarul stiintei si cunostintei", numind cladirile care adapostesc scoli si facultati "temple" ale cunoasterii.
Daca a cunoaste inseamna a lua legatura cu realitatea si a o intelege, atunci numai cunoasterea de Dumnezeu si prin Dumnezeu este calea prin care se poate ajunge la ea. Apostolul Pavel ne spune ca oamenii de stiinta si cultura s-au falit, ca sunt intelepti si "au inebunit" (Rom. 1:22).
Nebunie este "o stare de confuzie generala, in care omul pierde legatura cu realitatea, traind intr-o lume a fantasmelor".
Nu ne putem baza pe "datele stiintifice"! "Adevarurile" stiintifice se schimba la fiecare cativa ani.
Oamenii fara Dumnezeu sunt sortiti sa "bajbaie" prin intunerec o realitate din care au alungat "lumina" prezentei lui Dumnezeu: "El (Dumnezeu) a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamintului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa se sileasca sa-l gaseasca! Caci in El avem viata, miscarea si fiinta,… : "Suntem din neamul lui ..." (Fapte 17:26-27).
Inca de la inceputurile poporului lor, evreii au avut sarcina de a aduce omenirii ideea unui Dumnezeu universal, a unui Dumnezeu al moralitatii.
In conceptia iudaica, Dumnezeu nu are calitati fizice, este infinit, iar existenta sa nu poate fi nici macar dovedita. Misiunea iudaismului este sa invete omenirea ca, sub un singur Dumnezeu, nu exista decat un singur standard universal de comportament etic si de dreptate.
Atata timp cat nu cunoastem Cuvantul lui Dumnezeu foarte bine si nu stim ce inseamna cu adevarat caracterul lui Dumnezeu, mintile noastre sunt creatoare de zei! Chiar si printre cei pocaiti sunt multi care aleg din caracterul lui Dumnezeu doar ceea ce le convine, afirmand cu inocenta:”Dumnezeu este Bine! Dumnezeu este Dragoste! Dumnezeu ii iubeste pe toti in mod neconditionat! … etc … etc”. S-a ajuns astazi sa ne concentram asupra "anumitor atribute" ale lui Dumnezeu, fara sa-l luam in seama pe Dumnezeu insusi. Sunt Biserici care accentueaza "credinta" si considera ca aceasta ar putea misca universul. Altii accentueaza "dragostea", ca pe o apa inundind pina la distrugere orice institutie de disciplina a sfinteniei si dreptatii. Exista inca si altii care au ajuns sclavii "bucuriei sfinte", care transforma adunarile in iarmaroacei. Ei uita ca "bucuria Domnului" nu vine niciodata fara decenta si sfintenia prezentei Lui.
Iertare, dreptate, suveranitate, sfintenie, neprihanire, manie! Toate sunt atribute ale lui Dumnezeu, neexistand o ierarhie a acestora. Acestea sunt interconectate intr-un sistem, fiecare vorbind despre celalalt. Natura lui Dumnezeu este neschimbatoare. Dumnezeu nu ne iubeste in mod neconditionat, ci cere pocainta si credinta in Isus Hristos!
Conform iudaismului, idolatrie inseamna a considera un lucru ca avand valoare mai mare decat Dumnezeu. O persoana care pune mai mult pret pe bani, obiecte materiale, statut social, putere, munca, prestigiu sau chiar educatie, si le considera a fi de importanta suprema, comite idolatrie. Ei transforma aceste lucruri in "zei".
Spunem ca orice sau oricine poate fi idol, orice fiinta sau lucru pe care il iubim. Partenerul de viata, mai ales, si vedem cum Adam si Eva s-au subordonat unul altuia, ascultand mai mult unul de altul decat de Creator. Aceasta a fost inainte de caderea in pacat. Dar un aspect mai putin discutat este acela ca si atunci cand ei au ascultat de faptura(sarpe), in loc sa asculta de Facator, ei au practicat idolatria. Din acel moment a inceput discordia dintre Adam si Eva, ura reciproca dintre sexe. Adam acuza pe Eva inaintea lui Dumnezeu, Eva incepe resentimentul fata de stapanirea ei de catre Adam. Se pare ca din acest moment incep toate formele de misoginie si homosexualitate, suficienta fata de ei insisi.
Homosexualitatea este “o uraciune” (To’Ebah). In Vechiul Testament, acest cuvant desemneaza comportamentul idolatrie, a carui consecinta este moartea. Idolatrie este fapta pentru care i s-a spus fiintei umane ca va muri, inca din Rai. Cand este pervertita lucrarea Creatorului, Adam si Eva se intorc fiecare spre el insusi. Are loc o exagerarea a deosebirii celor doi, pana la discordie si ocultarea acesteia pana la autosuficienta.
Hristos a inceput restaurarea umanitatii prin restaurarea cuplului heteroxexual, intemeiat pe antinomia persoanelor, “ca ei sa fie unul precum si NOI UNUL suntem”.
Homosexualitatea, este in contradictie cu actul creator al lui Dumnezeu, este o pervertire a insesi relatiei cu Dumnezeu. Ea “este anticreationala in structura ei, fiindca estompeaza separarile pe care Dumnezeu le-a facut in haosul originar”.
Inversiunea sexuala ascunde chipul dumnezeiesc treimic, fiind un obstacol in calea asemanarii cu Dumnezeu, impiedicand-o sa se realizeze ca ipostas creat dupa chipul Ipostasului necreat fiindca a slujit idolatriei de sine.
Orice ocultare a deosebirii existentiale este un pacat, nu numai homosexualitatea.
Idolatria este originea homosexualitatii, dupa cum arata Sf. Ap. Pavel:”…ca unii pagani, care au preschimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii in locul Facatorului..” Idaolatria confunda Creatorul cu creatura si, din acest motiv, ramane inchisa in lumea creatului, care-si este suficienta ei insesi, fara Dumnezeu.
In prezent, in societatea noastra prolifereaza divorturile, concubinajele si este ridicata in slavi homosexualitatea! In plus, practicile sexuale anormale sunt din nou ridicate la rang de religie. Tinerii, mai ales, indepartati din famile de Cuvantul lui Dumnezeu, urmeaza toate aceste invataturi pagane si le practica!
Cupidon - zeul dragostei si-al pasiunii este viu, de asemeni! Dragostea este o traire minunata, dar sa faci din ea o abandonare sub robia instinctelor primare este o decadenta echivalenta cu inchinare la idoli. Citind cu atentie capitolul 7 din cartea Proverbelor, vom descoperi ceva uitat astazi: dragostea carnala era practicata in vechime sub mantia inchinaciunii: "Eram datoare cu o jertfa de multumire, azi mi-am implinit juruintele" (7:14). Patul este descris metaforic drept un altar: "Mi-am impodobit patul cu invelitori, cu asternuturi de pinzeturi din Egipt; mi-am stropit asternutul cu smirna, aloe si scortisoara. Vino sa ne imbatam de dragoste pina dimineata, sa ne desfatam cu dezmierdari!" (7:16-18 ) . Sfatul dat in finalul capitolului este valabil si astazi: "Sa nu ti se abata inima spre calea unei astfel de femei, nu te rataci pe cararile ei. Caci ea a facut sa cada multe jertfe (jocul de cuvinte este evident) si multi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinta mortilor, drumul care coboara spre locasurile mortii" (7:25-27).
Alaturi de Cupidon, BACHUS - zeul "petrecerilor" si MAMON - ZEUL POSESIUNILOR MATERIALE stau pe tronuri de cinste in zilele noastre.
Chiar si fara pomenirea lui Bachus, traim intr-o societate care cheltuieste miliarde de dolari ca sa se "imbete" in placeri, ca sa iasa din "terna existenta mecanica a zilelor" si sa se abandoneze in aiurarile visatoare ale unei fantezii bolnave si inrobita de pofte.
Traim intr-o societate imatura, pacalita cu usurinta de Cel rau cu "jucariile" comfortului contemporan. Fiecare vrem sa adunam mai mult si mai mare. Ne uitam in curtea vecinului si vrem sa avem mai mult ca el.
Prin contrast cu "petrecaretii", copiii lui Dumnezeu, trebuie sa prefere realitatea in locul iluziei, nu fug intr-o inconstienta dezumanizare, refuza robia poftelor animalice si traiesc frumos "ca in timpul zilei" (caci petrecerile se tineau noaptea, iar imoralitatea astepta de obicei perdeaua intunerecului): "Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia Neamurilor si ati trait in desfrinari, in pofte, in betii, in ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite. De aceea se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei la acelasi potop de desfriu si va batjocoresc" (1 Petru 4:3-4).
Inclinarea spre avaritie ne dezechilibreaza launtric si ne face incapabili pentru slujirea lui Dumnezeu: "Nimeni nu poate sluji la doi stapini, caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tinea la unul si va nesocoti pe celalalt: Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona" (Mat. 6:24).
Dar idolii nu se sfiesc sa intre si in "curtea Templului." Degeaba i-a asezat Solomon afara din oras, "pe muntele din fata Ierusalimului" (1 Regi 11:7). Idolii s-au strecurat in cetate si au patruns in inimile celor din poporul Domnului.
Si daca cei de mai sus sunt un pericol evident, de care mai stim si mai vrem sa ne pazim, iata citiva idoli prefacuti, care s-au furisat printre noi, purtind mastile religioase onorabile.
....derbedeule !! :arrow:
