Istoria Romaniei

va propun voua, tuturor o calatorie prin istoria Romaniei prin numele de seama ale acestui popor
deci sa ne cunostem (descoperi, reaminti ) precursorii de seama ai acestei natii

Azi: Principesa MARIA
Aleasa de la 17 ani a deveni viitoarea regina a Romaniei, o englezoaica de rasa, casatorita cu printul mostenitor Ferdinand in1891, izolata strict de Carol la Peles de orice personalitate politica sau culturala, Dupa nasterea celor trei copii: Carol, Elisabeta si Marioara se va infatisa Europei in toata splendoarea ei, inteligenta, plina de vivacitate.
A fost repede adoptata de Armatasi numita commandant al Regimantului 4 Rosiori. In timpul Razboiului balcanic a lucrat in serviciul sanitar, ingrijind bolnavii de holera si in primul razboi mondial pe cei de tifos din Moldova, desi devenise regina Romaniei.
‘’Fara sa-i pese de riscuri, ea statea ore intregi la capul tinerilor soldati care mureau de holera, varsand lacrimi pentru fiecare, tinandu-i de mana, spunand cu toata sinceritatea ca ea ii inlocuieste mama si apoi cand vedea ca i se apropia sfarsitul, luandu-l in brate si sprijinandu-i capul pe umarul ei pana isi dadea sufletul’’…Maria, Regina Romaniei – Povestea vietii mele, vol 3, ed. Eminescu 1991
‘’A fost vocea cea mai hotarata pentru ofensiva si rezistenta pe frontul din Moldova si care a decis in cele din urma intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei’’….idem
De remarcat ca figura Reginei Maria nu a fost alterata de regimul communist iar in armata a fost cultivate alaturi de maresalii Prezan si Averescu in ciuda cenzurii si terorii comuniste.
‘’Inainte sa fie condusa pe ultimul drum, regina a fost salutata de militari cu baionetele infipte in pamand si patul armei in sus,, gest unic ce nu a foast acordat nici unui al om.’’
La 28 martie 1926, de Bunavestire trece la ortodoxism spovedindu-se patriarhului Miron Cristea si a fost primita in sanul Bisericii Ortodoxe Romane. In clipa mortii, survenita la 18 iulie1938, patriarhul Miron Cristea va rosti o scurta rugaciune si va inchide cu gest bland acei ochi superbirostind:”In tot cazul, se va putea spune ca a fost o femeie care si-a trait viata intens’’
Maria, o personalitate puternica, luminoasa,sotie a regelui Ferdinand, sters, timid si introvertit pana la straneitate, ffind totusi un sot bun reginei.
‘’Aceasta fiinta stralucitoare, desigur cea mai frumoasa principesa si poate cea mai frumoasa femeie din Europa pe timpul acela, era facuta sa eclipseze. Ferdinand a jucat 36 ani rolul de sot al reginei, un rol greu de jucat , chiar cand esti rege’’…Principesa Marhta Bibescu – doua portrete: Ferdinand al Romaniei si Anatole France, ..ed. Cultura Nationala..1930
Oricum, am avut o mare Regina! O regina libera, libera, libera…!

Pasaje din Alex Stoenescu.- Istoria Loviturilor de Stat din Romania

O istorie romantata.Adevarul istoric este altul

evident fiecare poate crede ce doreste
dar poate printre noi sunt si prichindei ce nu stiu mare lucru despre istorie
nu-i lipsit de interes, cred eu, sa ii ajutam

Ajutor inseamna istorie adevarata!

adevarul e relativ
deja a impune un adevar e un neadevar!

Azi……….IULIU MANIU
(1873-1953)

Promotor de frunte al democratiei inainte de 1945, a decedat intr-o inchisoare comunista. Acest avocat transilvanean I jucat un rol cheie in crearea Romaniei Mari in 1918, dar a avut putin succes ca administrator al politicii romanesti

La suprafata numai!Cunosc politica taranista antebelica din familie.

adevarul esta unul singur!dar unii confunda adeadevarulile partiale cu adevarul adevarat!

toti pot spune: adevarul sunt eu
e firesc
fiecare percepe si istoria prin puterea de intelegere, cunostere proprie
dar sa continuam o trecere in revista a celor ce au insemnat ceva in
istoria Romaniei


azi.....FERDINAND
(1865-1927)

A fost nepot si mostenitor al regelui Carol I. In timpul domniei sale s-a infaptuit unirea teritoriilor romanesti 1918-1919. A domnit intre anii 1914-1927.
A fost cumva umbrit de populara lui sotie de origine engleze, regina Maria (1875-1938)care a reusit sa-i reuneasca pe romani dupa ce germanii si aliatii invadasera Romania in 1916.
In timpul domniei sale si a regelui Carol I s-au construit in Bucuresti cele mai impozante edificii care si azi dau nota distincta orasului

eu port o cruce albastra primita in dar la rever si poate cunosc istoria casei regale de Romania!

Dorstor a scris:eu port o cruce albastra primita in dar la rever si poate cunosc istoria casei regale de Romania!

am negat eu asta?
dar ma intreb: altii au reverele tale?
no offence plsss!

Dorstor a scris:eu port o cruce albastra primita in dar la rever si poate cunosc istoria casei regale de Romania!

Poate ca intradevar ai multe de spus in sprijinul sau impotriva celor afirmate de Puiu.
Cine te opreste sa faci remarci complete?
Nu crezi ca ar fi mai cosntructriv sa-ti argumentezi afirmatiile?

Azi IONEL I.C.BRATIANU

A fost printre putinii preocupati de proiectia istorica e personlitatii lor si poate doar el si Ion Campineanu si-au subordonat perceptia proprie, perspectivei istorice a statului.
Motto-ul sau provenit din Bizant era:’’Nu-mi pasa de pietrele ce mi se arunca. Imi pasa de piatra ce se va aseza peste mormantul meu’’
In momentul interventiei Romaniei in Al Doilea Razboi Balcanic, Ionel I.C.Bratianu si-a prezentat demisia din functia de presedinte al PNL si imbracand uniforma de ofiter a plecat pe frontul din Bulgaria.
Femeia care probabil l-a iubit cel mai mult si care alaturi de el a condus Romania a fost Regina Maria.
In 1902, cand Ionel avea interimatul Ministerului de Externe si fratele sau, Vintila Bratianu, acumula experienta financiar-bancara necesara preluarii misiunii lui Eugen Caragea, Ministrul Austriei in Romania transmitea: Amandoi fratii Bratianu(Ionel si Vintila), sunt niste nationalisti declarati, care au ca tel unirea tuturor romanilor.
Principiul de la care pornea fiecare actiune era: ‘’Tara si neamul romanesc pot castiga din solutia propusa?’’
In anul declansarii Primului Razboi Mondial, functiile cheie ale Romaniei au fost: Ionel I.C.Bratianu – prim ministru, si Vintila Bratianu, ministru de razboi.
Dar poate cea mai insemnata contributie au adus-o la infaptuirea Marii Uniri din 1918, desi inca multi cred ca a fost doar meritul Marilor Puteri, unirea nu era posibila fara munca asidua a unor conducatori remarcabili, patrioti desavarsiti.
Din pacate, edificiul cladit de ei, s-a prabusit dupa disparitia lor fizica, dintr-un motiv simplu, acesta fiind una din marile drame ale Romaniei, lipsa acuta de politicieni reali. de oameni de stat.
Apoi intr-o perioada de numai trei ani, din vara lui 1927 si pana in iarna lui 1930, coloana vertebrala a Romaniei se frange si statul roman contitutional construit cu atatea sacrificii de Carol I, de Bratieni si regina Maria, se va prabusi slabit prin moartea de la capul tarii a regelui Ferdinand, Ionel I.C.Bratianu si Vintila Bratianu cand un aventurier, un om politic iresponsabil va calca in picioare sangele varsat de stramosi si speranta ca statul roman isi va gasi echilibrul, acesta fiind Carol II.
Unul dim meritele lui Ionel I.C.Bratianu s-a consemnat atunci cand somat fiind de Rusia si Franta sa intre in razboi si a constatat ca Marile Puteri au mintit, refuzand Romaniei sprijinul promis, expunand tara la dezastru a avut doar o replica: ‘’N-am sa le-o iert niciodata’’ si in Constitutia din 1923 a introdus doua articole prin care a nationalizat zacamintele miniere, si a bogatiilor subsolului, caile de comunicatii, spatiul atmosferic si apele navigabile, prabusind astfel multe din interesele marilor concerne internationale ce au crezut ca pretul recunoasterii Romaniei Mari va fii subjugarea ei economica si regele Ferdinand a reactionat spunand:’’Am mostenit o tara mica, dar independenta’’
Dupa razboi, Bratianu l-a desemnat pe Alexandru Vaida-Voievod ca reprezentant al tarii la pacea de la Paris, si care prin legaturile sale francmasonice a intors decizia Marilor puteri in favoarea Romaniei

p.s. Uneori chiar ne meritam soarta!

Azi: EUGEN CARAGEA

Liberalul ce a continuat testamentul politic al lui I C Bratianu
A fost ales deputat in toate campanile electorale din 1869 pana in 1910 si a refuzat aceste mandate, cedand locul colegilor de partid. Foarte discret dar extrem de eficient. A luptat pentru intregirea teritoriilor locuite de romani, pentru transformarea Patriarhiei Romane in centrul spiritual al regiunii, pentru inrudirea familiei domnitoare din Romania cu suveranii balcanici cu importanta cruciala in epoca.
‘’Acest om a ramas pana la sfarsitul zilelor sale revolutionar sectar din vechea scoala care a dat carbonarii si fracmasonii. O fire originala, n-a iubit fastul si zgomotul in jurul persoanei sale cu toate ca timp de 12 ani nu a fost om mai criticat de toate relele ce se petreceau in tara. Eugen Caragea a fost un caz unic in politica’’…Ctin Bacalbasa
In anul 1890, regele Carol hotareste sa-l viziteze la Banca Nationala, pe care o conducea cu mana de fier, intrigat de refuzurile repetate de a se intalni cu Majestatea Sa, neanuntat in timp ce Caragea iese pe o usa laterala secreta si se intoarce mult dupa plecarea regelui. S-a stins la 74 ani in ziua de 12 februarie 1910.
In clipa in care cortegiul funerarcare il duce ape ultimul drum a trecut prin Piata Palatului, regale a poruncit oprirea ceremoniei si cu intreaga garda regala i-a dat personal onorul

Pasaje extrase din Alex Stoenescu-Istoria loviturilor de stat din Romania

Puiu.T a scris:p.s. Uneori chiar ne meritam soarta!

Intotdeauna ne meritam soarta si ne-o "construim" cu migala, cinism si crase si incomensurabile inconstienta si nepasare. Trist dar adevarat.

mda...........

Heruer a scris:

Puiu.T a scris:p.s. Uneori chiar ne meritam soarta!

Intotdeauna ne meritam soarta si ne-o "construim" cu migala, cinism si crase si incomensurabile inconstienta si nepasare. Trist dar adevarat.

Fiecare natiune are liderii pe care ii merita.

sa nu fim totusi defetisti
avem si valori


Azi: ION ANTONESCU..ascensiunea


Erou national dupa primul razboi mondial. Atasat militar la Paris, Londra si Bruxelles (1922-1926) a absolvit cursurile de contrainformatii militare de la Versailles, un tip cazon, dur, rigid cu un comportament complex, a jucat un rol important si in politica romaneasca inca din 1933. Atunci generalii influienti din armata erau implicati in politica din convingere sau interese materiale. Nu pare a fi fost strain de asasinarea lui I.G.Duca. Inca din 1933-1934 urmarea miscarea legionara cu atentie numind-o ‘’tineretul tarii’’. Cand a fost numit la Marele Stat Major al armatei de catre regele Carol II: ‘’I.A.: -Sire, va trebui sa dau cu toporul…C: -Da cu toporul’’ a incercat sa reorganizeze armata care era cuprinsa de coruptie in toate segmentele ei in folosul lui Carol II si camarilei regale. La inceputul lui 1934, Carol II nu-l mai doreste la Ministerul Apararii stiind ca se va lovi de intransigenta lui Antonescu, mai ales in vederea inceperii procesului lui Corneliu Codreanu. La finele lui 1934 ruptura de Carol II devine vizibila si au trezit in general spiritul sau de dreptate. Nu a fost iubit de capii armatei care corupti fiind isi vedeau astfel compromise afacerile. Intre 1935-1937 sta in umbra politicii. In 24 decembrie 1937 este solicitat de Octavian Goga sa intre intr-un guvern aservit regelui ca ministrul al comunicatiilor si doar dupa o confruntare cu regele accepta Ministerul Apararii, tinut sub guvernele Octavian Goga si primul mandat a lui Miron Cristea (29 dec 1937-29 mart 1938). Devine astfel partas la lovitura de stat data de Carol II, prin care s-a introdus dictatura regala. Ca ministru se opune condamnarii miscarii legionare initiata de rege si il apara in proces pe Codreanu: ‘’ C.C.: -Ma crede dl General capabil de tradare?..I.A.: - Din elementele pe care le-am avut si le am, pot spune ca nu poate fi acuzat de tradare’’. Atitudinea intransigenta a lui Antonescu isi gaseste sursa in patriotismul pur, in responsabilitatea fata de armata. Astfel critica vehement erorile carliste legate de cedarea de teritorii si trecut in rezerva in data de 12 iulie 1940, si din calitatea de civil si om politic va fi numit ca prim-ministru de rege pentru preluarea puterii totale in data de 2 septembrie 1940, cand nu mai erau alte solutii pentru tara. Pozitie din care instituie Statul National-Legionar….
Va urma.

Pe Antonescu nu il consider o valoare.
O tara nu este un regiment.

SPRS a scris:Pe Antonescu nu il consider o valoare.
O tara nu este un regiment.

e dreptul tau
si eu il voi respecta!
dar daca tii cont de climatul politic.....


Azi: ION ANTONESCU…..preluarea puterii


Pentru a intelege cum s-a ajuns la dictatura militara in Romania e necesar mai intai o mica recapitulare a situatiei interne si externe. Anul 1940, 27 iunie, Romania pierde Basarabia si nordul Bucovinei, teritorii romanesti, in urma intelegerii secrete intre URSS si Germania nazista din data de 23 august 1939, fara nici o impotrivire, mai mult cu acordul lui Carol II, acesta din urma tradandu-si tara. Partidele politice erau slabe, fara lideri capabili de a actiona, PNL - Dinu Bratianu; PNT - Iuliu Maniu, pe locul 3 situandu-se Partidul legionar. Era perioada cand Carol II si camarila, faceau si desfaceau guverne dupa bunul plac, incalcandu-se principiile democratice. Extern la aceiasi data fatidica 23 august 1939 URSS si Germania au hotarat cotropirea Poloniei si masacrarea intelectialitatii polone, initiind astfel viitoarea conflagratie mondiala. Armata romana nu era nicicum pregatita pentru razboi, inzestrarea ei fiind la cheremul coruptiei condusa de Carol II si de marii bogatasi. Voi cita un fragment din Destainuiri sub ancheta de dr. Marcel-Dumitru Ciuca, din procesul Maresalului Antonescu condus de Avram Bunaciu – secretar general al Ministerului de Interne:
Avram Bunaciu [în continuare A.B. ]: Deci suntem în 1940...
I. Antonescu [în continuare I.A. ]: Am dat deci o declaratie, sa ia cunostinta ca "Si la stâlp daca ma va pune, tot cu pumnul la el am sa mor, pentru ca a distrus granitele României si eu nu pot sa i-o iert".
Intre timp a fost arbitrajul de la Viena si conferinta de la Craiova, cu Cadrilaterul. Intr-o buna zi, noaptea, soseste la Bistrita colonelul Baiulescu, cu comandantul Legiunii de jandarmi, si spune: "Sunteti liber, am venit sa va iau". Atunci mi s-a parut curios sa ma ridice noaptea. Faptul a produs alarma. Se stie ce pateau atunci prizonierii politici ridicati noaptea de jandarmi [aluzie la executarea fruntasilor legionari în frunte cu Codreanu, ridicati pentru a fi transferati de la un loc de detentie în altul si lichidati, sub pretextul ca au încercat sa fuga de sub escorta]. Toate maicile au venit si au spus ca ele nu ma lasa sa plec noaptea.
A.B. : De ce insista colonelul?
I.A. : Stateam prost la Bistrita. Puteam sa ma plimb, aveam la dispozitie tot ce vroiam, ca mâncare si bautura. Eu le refuzasem, dar camerele erau murdare.
A doua zi am plecat si, imediat, m-am dus la Florica, unde era mama mea, si m-am întâlnit cu nevasta mea si cu Mihai Antonescu, care m-a condus la Predeal, unde aveam ordin sa stau si sa nu vad pe nimeni. Nevasta mea si Mihai Antonescu au plecat la Bucuresti. Noaptea am fost chemat la telefon de Mihai Antonescu, care vroia sa-mi spuna sa vin la Bucuresti. Eu n-am auzit telefonul si, atunci, el a plecat, dimineata, la 4, din Bucuresti si a venit sa ma ia, spunându-mi ca revolutia1 e pe punctul de a izbucni. Am venit la Bucuresti. Era în ziua de 1 septembrie. Am stat la mine acasa. Am primit vizita lui Valer Pop, de asemenea a venit d-na Prezan, cu Gerstenberg2. I-am facut un istoric al neamului românesc si i-am aratat greseala facuta de germani prin distrugerea granitelor românesti. Gerstenberg era omul lui Goering.
Am omis sa spun ca înainte de întrevederea cu Horia Sima, în iulie 1940, am avut o întrevedere, la Prezan acasa, cu faimoasa doamna von Koller, extradiplomata a lui Hitler la Bucuresti, care cauta sa schimbe politica neamului românesc în sensul Axei [Magazin istoric, nr. 1/1967]. D-na Prezan, prin Mares, m-a invitat s-o cunosc. Am fost acolo si am avut o lunga conversatie. I-am spus, tot ca si lui Gerstenberg, ce e neamul românesc în politica internationala si care e rostul lui. N-a plecat cu prea buna impresie despre mine, pentru ca eram intransigent.
A.B. : Care era punctul de vedere al ei?
I.A. : Nu se manifesta, aceasta era politica oficiala germana.
A.B. : Dar ca concesiile care le faceau rusilor sunt trecatoare.
I.A. : Era S.S. 100% si ce spunea Hitler era spus de Dumnezeu. Ei nu discutau. Când hotara ceva Hitler, nimeni nu discuta.
Când m-am întors de la Bistrita, a venit Gerstenberg. Cu Legatia germana nu aveam contact. Cu Gerstenberg am avut, tot prin d-na Prezan. Gerstenberg si-a luat angajamentul sa faca un raport lui Goering.
In timpul acesta a venit Valer Pop. Am simtit imediat ca e trimis de rege, sa vada ce gândesc. Bineînteles, i-am spus ca nu sunt contra dinastiei, ca e o nebunie sa distrugi linistea tarii, dar nu mai merge, trebuie sa evitam revolutia. El s-a dus la rege si i-a spus tot, ceea ce l-a determinat sa ma cheme si sa-mi încredinteze si statul. El nu mi-a spus ca vine de la rege, dar am simtit eu. El facuse arbitrajul si îl stiam. Am avut o întrevedere cu dl. Maniu, dupa Valer Pop. M-am întâlnit cu el la Ploiesti, în automobilul doamnei Alice Sturdza, care conduce, singura, masina si e o mare maestra de a scapa de agenti. L-a separat de agenti, si dl. Maniu a venit în automobil. De aceasta întrevedere nu stia nici Mihai Antonescu, nici nevasta mea. Am venit la 10 acasa. Toti credeau ca am fost omorât. N-am spus cu cine m-am întâlnit.
A.B. : Care a fost discutia cu Maniu?
I.A. : Ca si cu Gh. Bratianu, ca trebuie terminat cu regele. I-am spus: "Acestea sunt vorbe, faceti actiune...". Când e vorba de actiune, Maniu stie sa spuna: "Vezi, dragule..." "Mi-ati spus sa nu dau scrisoarea [vezi Magazin istoric , nr. 2/1998]. Iaca, nu m-a împuscat... Cu vorbe nu facem nimic".
A.B. : El v-a spus parerea ca regele trebuie sa plece?
I.A. : Convorbirea a fost cum schimbam regimul politic, în cap cu regele, fara catastrofa pentru neamul românesc.
A.B. : S-a pus problema guvernului?
I.A. : Nu.
In timpul acesta, începuse miscarea la Bucuresti. A venit cineva si m-a sculat, spunându-mi: "Nu mai poti dormi acasa". Am plecat de acasa, fara sa stiu unde plecam, cu nevasta si Mihai Antonescu. Am plecat pe jos, la 1 noaptea. Ne-am dus la o cunostinta. In acest timp, la mine acasa s-a dus col. Rusescu, aghiotant regal, care i-a spus femeii de serviciu, pe care o aveam, ca ma cauta regele, care vrea sa-mi vorbeasca. Ea însa l-a luat la înjuraturi. A doua zi, la 11, a telefonat nevasta acasa si femeia i-a spus. Mihai Antonescu s-a dus la telefon si a vorbit la Palat, cu Rusescu, care i-a confirmat. M-am dus la Palat, unde am avut o conversatie de 3-4 ore cu regele. Aceasta, în 4 septembrie. Regele mi-a spus: "Trebuie sa salvezi statul. Te rog sa ma ierti de tot ce am facut. Stiu ca n-ai sa te razbuni". Eu i-am spus: "Când am intrat, am crezut ca stam ca un om de onoare unul fata de altul, dar, asa, plec". M-a rugat sa-l iert, era foarte enervat.
A.B. : Ii disparuse aroganta?
I.A. : Cu mine n-a fost niciodata arogant. In spate însa facea orice. A început sa discute cu mine: "Poate am gresit, ai gresit si mata..." I-am spus: "Eu am vorbit cu Valer Pop. Am avut impresia ca a venit cu stiinta Maiestatii Tale. Ai auzit care e parerea mea. Eu sunt un om înca dinastic, dar sunt si patriot. N-am vorbit de rege, am vorbit de dinastie. Am sa încerc".
Am plecat cu mandatul sa fac guvernul. I-am spus: "Eu partizani n-am, n-am nici o legatura cu partidele politice si n-am nici un prieten politic". Am început consultarile. Am spus: "Incerc un guvern de uniune nationala, cu legionari, cu liberali, cu Maniu, cu tot ce putem face si chiar cu organizatia ", din care erau Mares si Otetelesanu. L-am convins pe rege. Mi-a spus: "As fi fericit".
Am început sa ma duc la toti oamenii poltici. L-am vazut pe Dinu Bratianu. Mi-a spus: "Abdicare". L-am întrebat: "Ce facem, apoi?" "Discutam dupa aceea". I-am spus: "Bine, dar înainte de a distruge, trebuie sa stim ce construim. Dvs. nu sunteti dinamici, tot dinamismul e la legionari. D-ta n-ai putere sa te misti. Ai pierdut multi partizani. Maniu, la fel". Când am fost la rege, i-am amintit ca-i spuneam întotdeauna: "Daca distrugi organismele politice, nu vei mai avea pe ce sa te sprijini".
M-am dus la Maniu. Prima data când ma duceam eu la el: "Abdicare", fara sa se întrebe ce va fi dupa aceea.
A.B. : A refuzat categoric?
I.A. : Nu e categoric.
Am fost la dl. [A.C.] Cuza, batrânul, fusesem cu dânsul în guvernul Goga. "Abdicare". Am fost la Prezan: "Abdicare". Toata lumea la fel. Horia Sima disparuse. Aceasta a fost în dupa-amiaza de 4 septembrie. In timpul acesta, am discutat si cu alti oameni, cu Mares, cu Ottulescu.
A.B. : Cu Stelian Popescu ati discutat?
I.A. : Nu, nu mai eram în relatii cu el, de când fusesem trimis la Bistrita [...]
Când am venit, la 4 septembrie, la rege, dupa ce toti îmi cerusera [sa-i cer] abdicarea, i-am spus: "Revin la formula din 1938. Sa stie tara ca Maiestatea Ta a renuntat la toate prerogativele si asa, poate, gasesc concurs. In timpul acesta, am sa caut si pe Horia Sima".
Acesta era de negasit si eu nu cunosteam nici un alt legionar. Când m-am dus la rege, i-am spus: "Asta e formula". A convenit la lucrul acesta. Am chemat pe Mihai Antonescu la Palat si am început sa redactam actul regal. A mers totul bine, afara de armata. Era ora 4 dimineata, eu m-am ridicat si am spus " erau de fata Mihai Antonescu, regele si Urdareanu: "Maiestatea Sa e obisnuita sa piarda noptile. Eu nu sunt obisnuit. Dati-mi voie. Ma retrag, depunând mandatul". Atunci a iscalit actul prin care renunta la toate prerogativele.
Am cautat, din nou, sa formez guvernul. M-am dus la toti, cu aceasta chestiune. Am facut si un manifest catre tara, în dimineata de 5 septembrie, în care am facut o fraza, care a parut nenorocita [nefericita]: "Prin Inalta întelepciune a Maiestatii Sale Regelui, am fost..." Imediat a fost zarva mare. Casa mea s-a umplut cu legionari. Era si Rioseanu, care spunea: "S-a sculat generalul". Intre altii, era si un domn Braileanu, profesor de sociologie. L-am luat pe Rioseanu de mâna si l-am dat afara. In urma l-am facut subsecretar de stat. Am plecat iar, cu Mihai Antonescu, care asista la toate consultarile. Toata lumea cerea abdicarea. Eram înteles cu regele ca, la ora 6, sa-i dau rezultatul.
La ora 6 era liniste. I-am spus regelui ca n-am putut face guvernul. Atunci regele mi-a spus: "Nu te las sa pleci, pentru ca n-am pe altul". Eu i-am spus: "Eu n-am partizani". Am plecat la Presedintie. Acestea se petreceau în ziua de 5 septembrie. Am aflat ca Horia Sima e la Brasov si am trimis pe Rioseanu si pe Mihai Antonescu sa-l aduca. Au plecat si l-au gasit deghizat în cioban.
Am ramas singur. Trebuia sa rezolv chestiunile urgente ale statului si am ramas la birou, unde dormeam. In acest timp, intra Ovidiu Vladescu în cabinet si-mi spune: "Domnule prim-ministru, stiti ce se petrece?" "Ce?" "Se trag focuri în jurul Presedintiei, Teatrului si Palatului si e un început de revolutie". I-am raspuns: "Ce sa fac? Asta am mostenit, asta e". I-am spus lui Vladescu sa vie comandantul militar al Capitalei. Venise Valer Pop si un legionar. In timpul acesta, m-a chemat la telefon Gigurtu, care ma întreaba: "Stii ce se petrece?" "Da, stiu, pentru ca aud focuri". Erau focuri ca sa ma intimideze. Intreaba: "Si ce ai de gând?" Eu spun: "Dar dumneata ce ai face?" "As trage". "Poftim si trage, eu n-am depus înca juramântul de prim-ministru". In timpul acesta a venit generalul Coroama.
A.B. : Stiati ca si Malaxa?
I.A. : Desigur. Altfel, de unde avea parale? Odata i-am spus: "De unde are parale, ca eu n-am posibilitatea sa am macar un secretar?" O miscare politica se tine cu bani. Eu n-aveam posibilitatea.
L-am întrebat: "Stii ce se petrece? Ce faci, tragi?" El a început sa-si dea ochii peste cap si dupa aceea mi-a spus: "Nu trag". "De ce?" "Pentru ca poporul are dreptate si nu pot sa trag". Eu spusesem regelui ca voi face tot ce e posibil sa salvez viata lui si a fiului sau. Atunci am spus lui Coroama: "D-ta ai fost persoana grata a regelui. Ai fost ales pentru aceasta. Daca aveai astfel de idei nu trebuia sa accepti postul. Eu am fost în alte conditiuni cu regele, cu toate astea, iata ce i-am spus... Acum treci dincolo". In timpul acesta, a venit Valer Pop, foarte emotionat. I-am spus: "N-am decât doua solutii: sa merg la Palat, sau în fata manifestantilor". Atunci, Vladescu a spus: "Pentru nimic în lume sa nu va duceti. Cadeti victima imediat". Atunci am chemat pe Coroama si i-am spus: "Domnule general, te rog, repeta ce mi-ai spus adineauri". A repetat: "Ai auzit, domnule Valer Pop. Poftim la Palat".
Am plecat la Palat, cu Valer Pop si Elefterescu, printre gloante.
Am uitat sa spun un incident, ca în ziua de 4 septembrie mai fusesem la rege, însa, ca de obicei, pâna când eram anuntat, stateam la Urdareanu. Atunci am avut o iesire violenta la el. Când fusesem, în iulie, mi-a cerut sa-i spun lui ce vroiam. Acum, în 4 septembrie, se duce din nou Rusescu în biroul lui Urdareanu. I-am spus: "Incepem din nou scena din iulie?" Mi-a raspuns: "Sa nu fiti brutal cu regele, atât vreau sa va rog". I-am spus: "Ai vazut ca a trecut ceasul al 12-lea, Urdareanu, daca esti bun român, sa-mi dai cuvântul ca n-o sa-l mai influentezi pe rege în nici o problema care o voi discuta si ca vei fi de acord cu mine". El mi-a spus: "Imi garantezi viata?" I-am întins mâna si am spus ca da, si de aceea i-am salvat viata. Regele [Mihai] nu stie nici azi aceasta chestiune si nici Carol. Aceasta mi-a folosit când i-am cerut abdicarea.
Atunci l-am luat pe Valer Pop si Elefterescu la Palat. Aci am spus aghiotantului: "As vrea sa-l vad pe voievodul Mihai, înainte de a merge la rege". L-am gasit, împreuna cu Damaceanu, într-un culoar. I-am spus: "Am venit sa Va vad înainte de a merge la Maiestatea Sa. Am o problema grava de rezolvat, care nu priveste pe Maria Voastra. Am venit sa va dau asigurari sa nu aveti nici o teama. Sper sa Va salvez". L-am apucat de mâini si i-am spus: "Va rog sa fiti calm". Dupa asta, m-am urcat sus, la aghiotanti. Rusescu, care asistase la întrevedere, s-a dus la Urdareanu si i-a spus: "Dl. general Antonescu merge la abdicare". Când m-am dus sus, am cerut sa vad toti aghiotantii înainte de a intra la rege. Erau cinci, sase. Le-am spus: "Domnilor, situatia e aceea pe care o vedeti. Pe piata se arunca manifeste, în care se cere abdicarea regelui. Care e parerea d-voastra?" Toti, în unanimitate, au spus: "Regele trebuie sa abdice". Era al doilea act care îmi va servi la obtinerea abdicarii. Dupa aceasta, am intrat la rege.
A.B. : Lucra?

va urma

continuare:

A.B. : Lucra?
I.A. : Fuma tigara peste tigara si era enervat, dar destul de senin si, pot sa spun, nu poltron. Am intrat la rege, cu Valer Pop si Urdareanu. I-am spus regelui: "Maiestate, a venit clipa tragica pentru mine, pe care am prevazut-o demult", caci eu îi mai spusesem, în 1933, ca daca continua cum a început, va pierde Coroana, Tronul si ara. I-am spus: "Iarta-ma ca V-o spun deschis si brutal, dar am datoria, ca soldat si ca român, sa o spun". Eram la Statul Major si am adaugat: "Sa ma pazeasca Dumnezeu sa-mi cada mie aceasta sarcina".
a.b. : Care a fost atitudinea lui atunci?
I.A. : Nu a zis nimic. Nu a luat în serios. Am început sa-i amintesc chestiunea din 1934. I-am spus: "Sa-mi dati voie sa Va reamintesc toate conversatiile avute cu Maiestatea Voastra de când erati print mostenitor, din Moldova, de când ati alunecat, prima data, pe o linie gresita. Daca va fi ceva care nu corespunde adevarului, sa ma opriti, dar daca vor fi lucruri adevarate, sa nu ma întrerupi". Nu m-a întrerupt pâna la 11 noaptea. Am terminat spunând: "Maiestate, acum e penibil pentru mine sa Va spun ca: trebuie sa abdicati. Nu e alta solutie sa scapam Dinastia si ara. Va dau termen pâna mâine dimineata, ca sa Va decideti. Sa nu ne apuce dimineata cu Maiestatea Ta pe tron".
Pe Horia Sima nu-l gasisem. I-am spus: "Sunt informat ca Vei fi omorât chiar în Palat, de garda personala. Iata, Coroama a spus ca nu trage". I-am spus si chestiunea cu aghiotantii. "Desi sunt stapânul tarii, pentru ca Maiestatea Ta a dat un decret, prin care renunta la prerogative, totusi vreau sa fiu corect si sa Va dau voie sa Va consultati. Daca Veti gasi omul sa-si ia raspunderea sa gaseasca alta solutie, sa pofteasca".
M-am sculat. El a spus: "Mai stai". L-a întrebat pe Valer Pop care e parerea lui. El a spus tot asa. S-a adresat, ca o ultima salvare, catre Urdareanu. Urda reanu a început sa vorbeasca foarte politicos, în frantuzeste, si i-a spus: "Sunt de aceeasi parere cu dl. general". Bineînteles, i-am spus: "Daca se întâmpla ceva, eu sunt aici, în Palat". Trimisesem pe Elefterescu în piata, sa vada care e starea de spirit. A venit înapoi pe la 10, l-am chemat în fata regelui si i-am spus sa ne faca raportul. El a intrat si a spus: "Domnule general, agitatia s-a mai potolit, nu sunt focuri numeroase, însa toata lumea cere abdicarea Maiestatii Sale".
Ceea ce îmi era frica era de fruntariile tarii. Am plecat. Ducându-ma spre Presedintie, mi-a venit, în drum, ideea sa ma duc la Fabricius, pe care pâna atunci nu îl vazusem. I-am spus: "Sunt dator sa va informez ca am cerut abdicarea regelui. Pentru ca dvs. ati garantat fruntariile tarii si mi-e frica ca de acest moment sa nu profite dusmanii tarii, va rog sa preveniti Berlinul". Aceasta a fost conversatia. Fabricius mi-a spus: "Stati aci, pentru ca chem Berlinul". A vorbit cu Ribbentrop si chiar cu F hrerul. Dupa aceea mi-a spus ca nu i-au dat nici o instructiune. Am plecat la Presedintie la ora 12 noaptea. Intre 12-4, regele a chemat pe Gh. Bratianu, pe Iorga, nu stiu ce raspuns i-au dat; pe generalii Mihail si Teodorescu, care i-au spus: "Numai Antonescu vrea abdicarea; tot poporul e cu Maiestatea Voastra". Regele a consultat pe toti oamenii politici. Dl. Maniu nu s-a dus, s-a dus altcineva în locul sau. Majoritatea oamenilor politici i-au raspuns ca trebuie sa abdice. L-a chemat si pe dl. Manoilescu, care a venit întâi pe la mine. Eu i-am spus ca îi cerusem abdicarea. I-am atras atentia asupra raspunderii daca da alta recomandatie. S-a dus la Palat si s-a întors. A venit si Gh. Bratianu. Mi-a spus ca si el l-a povatuit asa. In timpul acesta a venit unul din aghiotantii regali si mi-a spus: "Veniti la Palat, pentru ca face guvernul cu Mihail". Am spus: "Foarte bine, sa-l faca". S-a dus si la Elefterescu sa-i spuna: "Daca face guvernul, Mihail îl împusca". Am refuzat sa ma duc la Palat. Aghiotantul s-a dus la nevasta mea, care a venit la Presedintie sa-mi spuna si ea ca ma împusca. Am luat-o de mâna si am invitat-o sa plece. Am cerut lui Elefterescu sa-mi dea hârtie si am facut regelui o noua scrisoare de abdicare.
A.B. : Parea serioasa formula cu Mihail?
I.A. : N-am verificat-o. Mihail era un adversar al meu, care, numai prin favoarea regelui, jucase rolul pe care l-a jucat. N-am considerat de demnitatea mea sa ma ocup de el. Dar mi s-a confirmat.
La ora 7 dimineata, m-a chemat Urdareanu la Palat. I-am spus: "De ce, ca sa ma împuscati?" Mi-a raspuns: "Nu. S-a hotarât sa abdice. Scrie scrisoarea de abdicare si vrea sa vi-o dea". Am plecat la Palat, la Urdareanu, care mi-a spus: "Intrati la rege si spuneti-i un cuvânt de încurajare". I-am spus: "Mi-e penibil, nu pot, sunt un om sensibil, nu pot vedea aceasta". Si am refuzat. Si atunci, schimbul de scrisori a fost facut prin Urdareanu, care mi-a adus scrisoarea de abdicare, scrisa chiar de mâna regelui. Insa mi-a mai cerut sa-i garantez o suta de milioane pe an întretinere. Am ajuns la 10 sau 20 de milioane, desi n-avea nevoie [...]
In dimineata de 6 a sosit dl. Mihai Antonescu de la Brasov, cu Rioseanu. Abdicarea era facuta. Am chemat pe dl. Lupu de la Curtea de Casatie, pentru ca nu vroiam sa iau juramântul noului rege cu vechiul om, care, cu câteva zile înainte, l-a numit pe Carol, la radio, "Regele Soare". L-am chemat pe dl. Lupu sa depuna juramântul ca prim-presedinte. Intr-adevar, a venit si, dupa ce a depus juramântul, i-am spus ca nu am sa-i dau decât un prim, care va fi si ultimul, ordin sa nu execute nici ordinele mele. Legile si constiinta sunt singurele [doua cuvinte ilizibile] sub guvernarea mea. Asa m-am despartit de dl. Lupu si, azi, poate spune daca m-am tinut sau nu de cuvânt. M-am dus la Palat, unde am luat juramântul noului rege...

1 Se refera la demonstratiile organizate de legionari în Bucuresti si alte centre ale tari n.r.
2 Alfred Gerstenberg, seful misiunii militare germane pentru arma aerului în România n.r.

Scuze pentru lungimea articolului, insa imi pare prea important sa il fi ciuntit

Foarte interesant interviul.
Am cateva intrebari:
1. Cu ce ocazie a fost facut acest interviu? Cumva dupa evenimentele din 23 august 1944?
2. Am vazut repetat termenul de "Presedentie" ... la ce se refera?

SPRS a scris:Pe Antonescu nu il consider o valoare.
O tara nu este un regiment.

Te referi la faptul că Antonescu a pus armata pe legionari? A făcut bine. A făcut bine și că a mers alături de Hiler contra rușilor (și a americanilor implicit). În general a fost un factor pozitiv care nu a înțeles să sacrifice interesele poporului român pentru o mână de oameni, evrei sau comuniști, sau pentru binele S.U.A.. E bine să fim toți în viață, dar când avem de ales, alegem să plângă mama lor, nu mama noastră. Sacrificare românilor ca a vitelor - carne de tun în fața rușilor - a făcut-o succesorul lui Antonescu. Acela, nu Antonescu, a băgat Româna în comunism ca să fie... de parte forțelor democratice ale lumii. În general Antonescu și-a asumat cu demnitate, ca filo-anglo-francez ce era, sarcina unei alianțe cu Germania impusă de împrejurări. Altfel cred că am fi avut soarta Iugoslaviei sfâșiate de frământări interne, și atunci, dar prin aceleași consecințe, și mai târziu.

DiogeneDracon a scris:

SPRS a scris:Pe Antonescu nu il consider o valoare.
O tara nu este un regiment.

Te referi la faptul că Antonescu a pus armata pe legionari? A făcut bine. A făcut bine și că a mers alături de Hiler contra rușilor (și a americanilor implicit). În general a fost un factor pozitiv care nu a înțeles să sacrifice interesele poporului român pentru o mână de oameni, evrei sau comuniști, sau pentru binele S.U.A.. E bine să fim toți în viață, dar când avem de ales, alegem să plângă mama lor, nu mama noastră. Sacrificare românilor ca a vitelor - carne de tun în fața rușilor - a făcut-o succesorul lui Antonescu. Acela, nu Antonescu, a băgat Româna în comunism ca să fie... de parte forțelor democratice ale lumii. În general Antonescu și-a asumat cu demnitate, ca filo-anglo-francez ce era, sarcina unei alianțe cu Germania impusă de împrejurări. Altfel cred că am fi avut soarta Iugoslaviei sfâșiate de frământări interne, și atunci, dar prin aceleași consecințe, și mai târziu.

Antonescu a folosit armata romana pe post de carne de tun pt armata germana la cotul Donului si la Stalingrad.
Unul din bunicii mei a cazut prizonier la Stalingrad, iar celalt a facut parte din corpul ofiteresc medical la Cotul Donului, conform declaratiilor celui din urma, aviata Romana avea ordin sa evacueze caii si alte efective de patrupede ale armatei germane in defavoarea ranitilor romani.
Nimeni nu ma convinge vreodata ca un Dictator este un om de valoare asa cum niciodata nu voi concepe ca plebea are dreptul sa decida prin vot soarta unei tari.

interviul era in sala de judecata
presedintele era judecatorul
da, dupa 23 august

SPRS a scris:

DiogeneDracon a scris:

SPRS a scris:Pe Antonescu nu il consider o valoare.
O tara nu este un regiment.

Te referi la faptul că Antonescu a pus armata pe legionari? A făcut bine. A făcut bine și că a mers alături de Hiler contra rușilor (și a americanilor implicit). În general a fost un factor pozitiv care nu a înțeles să sacrifice interesele poporului român pentru o mână de oameni, evrei sau comuniști, sau pentru binele S.U.A.. E bine să fim toți în viață, dar când avem de ales, alegem să plângă mama lor, nu mama noastră. Sacrificare românilor ca a vitelor - carne de tun în fața rușilor - a făcut-o succesorul lui Antonescu. Acela, nu Antonescu, a băgat Româna în comunism ca să fie... de parte forțelor democratice ale lumii. În general Antonescu și-a asumat cu demnitate, ca filo-anglo-francez ce era, sarcina unei alianțe cu Germania impusă de împrejurări. Altfel cred că am fi avut soarta Iugoslaviei sfâșiate de frământări interne, și atunci, dar prin aceleași consecințe, și mai târziu.

Antonescu a folosit armata romana pe post de carne de tun pt armata germana la cotul Donului si la Stalingrad.
Unul din bunicii mei a cazut prizonier la Stalingrad, iar celalt a facut parte din corpul ofiteresc medical la Cotul Donului, conform declaratiilor celui din urma, aviata Romana avea ordin sa evacueze caii si alte efective de patrupede ale armatei germane in defavoarea ranitilor romani.
Nimeni nu ma convinge vreodata ca un Dictator este un om de valoare asa cum niciodata nu voi concepe ca plebea are dreptul sa decida prin vot soarta unei tari.

imi pare rau de suferinta pricinuita...sincer
dar sa judecam acum la rece OMUL Antonescu
un cazon, cu temeinice cunostinte in arta razboiului, patriot, drept si demn
in orice conflict sunt victime!
dar niciodata nu inchei o lupta decat cand dusmanul ori se preda, ori e invins!
faptul ca a eliberat Romania a fost bine?
apoi, momentul cand a luat destinui acestei tari in mana a fost cat se poate de neprielnic
judeca global:
incepuse razboiul mondial si batea la usa, in tara coruptie generalizata, forte straine cu interese contrare Romaniei....un rege ce a predat trupul tarii rusilor fara sa zica . pis.....etc

Azi...NICOLAE CEAUSESCU - (1918-1989)

Provenind dintr-o familie de tarani saraci si avand putina scoala, a devenit un activist comunist in tinerete si a fost inchis pentru mai mult timp inainte de varsta de 20 ani. A avansat rapid dupa preluarea puterii de catre comunisti 1945-1947, din cauza nevoii de a promova si militanti dintr-un mediu etnic romanesc, A fost secretar general al partidului din 1965, pana in 1989 si de asemenea sef al statului dupa 1974. A dus mai departe politica predecesorului sau de a urma o linie independenta, iar rolul Romaniei de tara comunista neconformista si gata sa sfideze Moscova i-a sporit influienta in Occident. Din 1971 a urmat o politica din ce in ce mai dogmatica in interior cu influiente asiatice. Greselile economice catastrofale au dus la rationarizarea drastica a alimentelor din anii 1980. Un cult al personalitatii desantat, in care sotia sa Elena (1916-1989) era infatisata ca partasa la conducere, a provocat murmure de nemultumire in randul partidului. Promovarea stridenta a nationalismului i-a permis insa sa supravietuiasca esecurilor politice pana cand la sfarsitul Razboiului Rece, i-a slabit in mod fatal pozitia. A fosr rasturnat si impreuna cu sotia sa a fost executat in graba de fostii lachei de-ai sai pe 25 decembrie 1989, in urma unei revolte populare de la Bucuresti si din alte orase