Acasa
Eterna umilire a rob(m)ilor lui Dumnezeu
de Magda Matache
"O fata de tigan schimb pentru o pereche de tingiri de arama"
Pe 20 februarie s-au implinit 150 de ani de la dezrobirea romilor. Comemoram, sarbatorim, dar cred ca e un moment important de analiza, de reflectie si, mai ales, de lansare publica a unor dezbateri privind masurile reparatorii, pe care statul roman trebuie sa le ia in favoarea romilor.
Secole intregi, romii au constituit monede vii, « bunuri » in viata pentru mosieri, pentru biserici si pentru statul roman. Robii puteau fi oricand pedepsiti cu bataia sau inchisoarea, fara ca autoritatile de stat sa intervina. O inertie greu de inteles face ca nici autoritatile din Romania anului 2006 sa nu reactioneze la abuzurile comise de politie si jandarmi asupra romilor. In ianuarie 2006, locuintele a 7 familii de romi din Chitila, Bucuresti au fost demolate de Primaria sectorului 1, iar romii care locuiau acolo au fost batuti si amenintati de politie. O persoana a fost batuta de catre un politist cu patul pustii. Diferenta majora este ca, in Romania anului 2006, cadrul legal nu permite aceste abuzuri, dar practica ne demonstreaza contrariul.
Nu exista nici un dubiu ca statul roman are datorii, cel putin morale, fata de descendentii robilor romi. Unii vor argumenta, desigur, ca, de fapt si de drept, persoanele indreptatite sa primeasca despagubiri sunt, de facto, robii insisi si ca urmasii acestora nu au nici o legatura cu robia. Un contra-argument real il constituie faptul ca multe dintre disparitatile legate de nivelul de educatie, de gradul de acces pe piata muncii si la serviciile de sanatate dintre romii si neromii din Romania sunt cauzate de cei 500 de ani de robie. La toate acestea se adauga si politica de exterminare a romilor prin deportare in anii 40 dusa de statul roman, asimilarea si, mai recent, segregarea si antitiganismul.
Holocaustul romilor din Romania este inca negat sau, in cel mai bun caz, ignorat de societatea romana. Desi identic cu prima faza a exterminarii evreilor de catre Germania nazista, uciderea unui numar mare de romi in timpul celui de-al doilea razboi mondial este vazut de multi ca un episod nesemnificativ in istoria Romaniei.Manualele de « Istorie a Romanilor », dupa cum le spune si titlul, nu includ nici un fel de informatii despre rolul si locul romilor in Istoria Romaniei (cum, de altfel, nici alte minoritati nu-si gasesc locul in manualele de istorie romanesti). Istoria romanilor ascunde sclavia « tiganilor » de cinci secole (si implicit rolul statatului, al Bisericii Ortodoxe Romane si al boierimii, adica al tuturor institutiilor sociale relevante in acest sens). In plus, holocaustul evreilor si al romilor a fost cu greu recunoscut la inceputul anilor 2000.
Biserica Ortodoxa Romana refuza sa prezinte public scuze pentru faptul ca a achizitionat, exploatat si vandut robi tigani. In luna octombrie 2005, in cadrul emisiunii « De-a alba neagra » de la OTV , purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, a declarat ca aceasta nu isi va cere scuze pentru detinerea de robi, argumentand ca, la vremea aceea, contextul istoric, politic si economic permitea acest lucru.
Pornind de la acest argument, putem lansa ipoteza ca, din moment ce in anul 2006, articolul 200 nu mai exista in Constitutie si egalitatea dintre femei si barbati a fost legiferata, ATUNCI biserica va spune DA homosexualitatii si va accepta femei in altarele bisericesti. Ca doar contextul politic si economic si, mai ales cadrul legal, ii permit !!Totusi, nu ma pot abtine sa ma intreb unde sunt contextul religios si invataturile biblice in politica BOR? Biblia propovaduieste toleranta si iubirea aproapelui in adevar , nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei care-L cheama."
La nivel international au existat dezbateri aprinse despre asumarea unor greseli din trecut de catre reprezentanti ai diferitelor guverne si biserici. Exista state, biserici care au inteles importanta si, mai ales, relevanta masurilor reparatorii si, implicit, a scuzelor publice.
In mai 1945, SUA a confiscat de la nazisti, in Austria, un tren incarcat cu bunuri de valoare apartinand evreilor din Ungaria. Unele bunuri au fost furate, in timp ce altele au fost folosite de ofiteri americani la decorarea birourilor si locuintelor lor. In octombrie anul trecut, guvernul american si-a cerut scuze pentru aceste actiuni. Dupa cel de al doilea razboi mondial, Germania si alte tari europene nu numai ca si-au cerut scuze pentru Holocaust, dar au introdus si o serie de masuri reparatorii. In 2004 Papa Ioan Paul al II lea a prezentat oficial scuze pentru faptele Inchizitiei, pentru "excesele" acesteia.
Pentru mine este clar ca nici o suma de bani nu poate oferi compensatii adecvate pentru secole de exploatare si umilire. O solutia pentru atenuarea efectelor robiei romilor nu este data de compensatii banesti pentru descendenti. Insa, asa cum spunea declaratia dezrobirii de la 1856, "o zi de solemnitate publica se va hotari in care să se celebreze pe fiecare an în eternitate acest act al desfiintarii sclaviei" . O astfel de zi declarata de catre stat si asumata si de catre biserici ar reprezenta o rascumparare mult mai valoroasa pentru romi.
Compensatiile banesti ar putea lua forma finantatii reale a politicilor, planurilor asumate deja de catre Guvernul Romaniei in vederea imbunatatirii situatiei romilor.
Si, nu in ultimul rand, daca Bill Clinton, Presedinte al Statelor Unite ale Americii, si-a cerut scuze pentru sclavie, Papa Ioan Paul al II-lea pentru Inchizie, ce opreste presedintele Romaniei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane sa isi ceare scuze pentru modul in care statul roman a inteles sa-si trateze o parte din proprii constituenti?
de Magda Matache
"O fata de tigan schimb pentru o pereche de tingiri de arama"
Pe 20 februarie s-au implinit 150 de ani de la dezrobirea romilor. Comemoram, sarbatorim, dar cred ca e un moment important de analiza, de reflectie si, mai ales, de lansare publica a unor dezbateri privind masurile reparatorii, pe care statul roman trebuie sa le ia in favoarea romilor.
Secole intregi, romii au constituit monede vii, « bunuri » in viata pentru mosieri, pentru biserici si pentru statul roman. Robii puteau fi oricand pedepsiti cu bataia sau inchisoarea, fara ca autoritatile de stat sa intervina. O inertie greu de inteles face ca nici autoritatile din Romania anului 2006 sa nu reactioneze la abuzurile comise de politie si jandarmi asupra romilor. In ianuarie 2006, locuintele a 7 familii de romi din Chitila, Bucuresti au fost demolate de Primaria sectorului 1, iar romii care locuiau acolo au fost batuti si amenintati de politie. O persoana a fost batuta de catre un politist cu patul pustii. Diferenta majora este ca, in Romania anului 2006, cadrul legal nu permite aceste abuzuri, dar practica ne demonstreaza contrariul.
Nu exista nici un dubiu ca statul roman are datorii, cel putin morale, fata de descendentii robilor romi. Unii vor argumenta, desigur, ca, de fapt si de drept, persoanele indreptatite sa primeasca despagubiri sunt, de facto, robii insisi si ca urmasii acestora nu au nici o legatura cu robia. Un contra-argument real il constituie faptul ca multe dintre disparitatile legate de nivelul de educatie, de gradul de acces pe piata muncii si la serviciile de sanatate dintre romii si neromii din Romania sunt cauzate de cei 500 de ani de robie. La toate acestea se adauga si politica de exterminare a romilor prin deportare in anii 40 dusa de statul roman, asimilarea si, mai recent, segregarea si antitiganismul.
Holocaustul romilor din Romania este inca negat sau, in cel mai bun caz, ignorat de societatea romana. Desi identic cu prima faza a exterminarii evreilor de catre Germania nazista, uciderea unui numar mare de romi in timpul celui de-al doilea razboi mondial este vazut de multi ca un episod nesemnificativ in istoria Romaniei.Manualele de « Istorie a Romanilor », dupa cum le spune si titlul, nu includ nici un fel de informatii despre rolul si locul romilor in Istoria Romaniei (cum, de altfel, nici alte minoritati nu-si gasesc locul in manualele de istorie romanesti). Istoria romanilor ascunde sclavia « tiganilor » de cinci secole (si implicit rolul statatului, al Bisericii Ortodoxe Romane si al boierimii, adica al tuturor institutiilor sociale relevante in acest sens). In plus, holocaustul evreilor si al romilor a fost cu greu recunoscut la inceputul anilor 2000.
Biserica Ortodoxa Romana refuza sa prezinte public scuze pentru faptul ca a achizitionat, exploatat si vandut robi tigani. In luna octombrie 2005, in cadrul emisiunii « De-a alba neagra » de la OTV , purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, a declarat ca aceasta nu isi va cere scuze pentru detinerea de robi, argumentand ca, la vremea aceea, contextul istoric, politic si economic permitea acest lucru.
Pornind de la acest argument, putem lansa ipoteza ca, din moment ce in anul 2006, articolul 200 nu mai exista in Constitutie si egalitatea dintre femei si barbati a fost legiferata, ATUNCI biserica va spune DA homosexualitatii si va accepta femei in altarele bisericesti. Ca doar contextul politic si economic si, mai ales cadrul legal, ii permit !!Totusi, nu ma pot abtine sa ma intreb unde sunt contextul religios si invataturile biblice in politica BOR? Biblia propovaduieste toleranta si iubirea aproapelui in adevar , nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei care-L cheama."
La nivel international au existat dezbateri aprinse despre asumarea unor greseli din trecut de catre reprezentanti ai diferitelor guverne si biserici. Exista state, biserici care au inteles importanta si, mai ales, relevanta masurilor reparatorii si, implicit, a scuzelor publice.
In mai 1945, SUA a confiscat de la nazisti, in Austria, un tren incarcat cu bunuri de valoare apartinand evreilor din Ungaria. Unele bunuri au fost furate, in timp ce altele au fost folosite de ofiteri americani la decorarea birourilor si locuintelor lor. In octombrie anul trecut, guvernul american si-a cerut scuze pentru aceste actiuni. Dupa cel de al doilea razboi mondial, Germania si alte tari europene nu numai ca si-au cerut scuze pentru Holocaust, dar au introdus si o serie de masuri reparatorii. In 2004 Papa Ioan Paul al II lea a prezentat oficial scuze pentru faptele Inchizitiei, pentru "excesele" acesteia.
Pentru mine este clar ca nici o suma de bani nu poate oferi compensatii adecvate pentru secole de exploatare si umilire. O solutia pentru atenuarea efectelor robiei romilor nu este data de compensatii banesti pentru descendenti. Insa, asa cum spunea declaratia dezrobirii de la 1856, "o zi de solemnitate publica se va hotari in care să se celebreze pe fiecare an în eternitate acest act al desfiintarii sclaviei" . O astfel de zi declarata de catre stat si asumata si de catre biserici ar reprezenta o rascumparare mult mai valoroasa pentru romi.
Compensatiile banesti ar putea lua forma finantatii reale a politicilor, planurilor asumate deja de catre Guvernul Romaniei in vederea imbunatatirii situatiei romilor.
Si, nu in ultimul rand, daca Bill Clinton, Presedinte al Statelor Unite ale Americii, si-a cerut scuze pentru sclavie, Papa Ioan Paul al II-lea pentru Inchizie, ce opreste presedintele Romaniei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane sa isi ceare scuze pentru modul in care statul roman a inteles sa-si trateze o parte din proprii constituenti?
pacat ca-i adevarata...