Acasa
"Stai jos in fata realitatii precum un copil mic si fii pregatit sa renunti la orice notiune preconceputa, urmeaza umil Natura, oriunde si in oricare abis te conduce, altfel nu vei invata nimic." Zicea T.H. Huxley
Din setea pentru intelegerea vietii am ajuns la un moment dat la exlicarea unor fapte si inclusiv la generarea unor revelatii. Fizica cuantica este cea care incepe sa explice tot mai mult din asa zisele fenomene inexplicabile despre care tot auzim. Insa teoria care explica cel mai bine aceste fenomene este teoria Universului holografic care nu este de fapt doar o teorie ci este o certitudine pe care incet incet o exploram.
Exista dovezi care sugereaza ca lumea noastra si tot ceea ce este cuprins in ea sunt numai imagini fantomatice, proiecii ale unui nivel de realitate atat de departe de al nostru incat transcende spatiul-timp. Fizicianul David Bohm de la Universitatea din Londra, unul dintre protejatii lui Einstein, a ajuns sa se convinga de natura holografica a universului dupa ani de nemultumire fata de incapacitatea teoriilor standard de a explica toate fenomenele intalnite in fizica cuantica. Karl Pribram, neurofiziolog la universitatea din Standford, s-a convins din cauza esecului de a explica diferitele enigme neuro-fiziologice prin teoriile standard ale creierului.
Ceea ce noi numim intamplari paranormale de fapt nu sunt nici decum paranormale ci foarte normale avand explicatii stiintifice solide. Un exemplu ar fi locul unde sunt localizate amintirile in creier. Se presupune ca amintirile sunt stocate in diferite parti ale creierului precum cartile intr-un raft. Cu toate acestea, un experiment de laborator efectuat de neurofiziologul Pribram pe un grup de soareci a dovedit contrariul. Pribram a antrenat grupul de soareci sa realizeze o multitudine de activitati, cum ar fi sa alerge printr-un labirint. Apoi a indepartat chirurgical diferite parti din creierul lor si ii testa din nou. Scopul era sa scoata portiune din creier care continea amintirea capacitatii soarecilor de a alerga prin labirint. Spre surprinderea lui, a descoperit ca indiferent ce portiune din creier scotea, nu le putea eradica amintirile. Deci daca amintirile ar avea un loc specific in creier, de ce jafurile chirurgicale ale lui Pribram nu aveau nici un efect?
Raspunsul ar fi ca amintirile nu au locatii specifice in creier ci sunt cumva distribuite uniform in creier ca un intreg. Acest experiment practic dovedeste natura holografica a creierului.
Sa nu mai vorbim de Realitatea grandioasa care in fond este acelasi lucru: o minutioasa si elevata holograma!
Aceasta idee este sustinuta de faptul ca fizicienii au gasit dovezi care atesta faptul ca singura data cand electronii si alte "cuante" se manifesta ca si particule este cand ne uitam la ele
.
In toate celelalte cazuri ele se comporta ca si unde. Un alt studiu a aratat ca dupa ce matria se divide pana la nivele subatomice aceasta nu mai pastreaza nimic din proprietatile obiectului din care a fost "prelevata" .Deci practic totul se reduce la energia Vidului suprem care este modelat si animat de ....NOI....
Noi practic ne manifestam inconstient ca niste creatori. Din nou fizica cuantica a resuit sa dovedeasca modul prin care noi ne influentam campul cuantic si felul in care ne creem realitatea. Singura problema este incapacitatea oamenilor de a isi extinde campul de constiinta si de manifestare a liberului arbitru. Practic noi ne creem realitatea zi de zi si minut de minut insa o facem la modul inconstient fapt ce poate fi distructiv pentru noi.
Realitatea tangibila a vietii noastre de zi cu zi este este de fapt o iluzie, ca o imagine holografica. Dedesubt este o ordine mai adanca a existentei, un nivel vast si mai fundamental al realitatii, care da nastere la toate obiectele si aspectele lumii noastre fizice, intr-un mod foarte asemanator cu cel prin care un film holografic da nastere unei holograme. De asemenea exlicatia "comportamentului " unei cuante in prezenta unui observator este uimitoare. Practic campul observatorului este cel care influenteaza acest comportament al cuantei care devine fie particula fie unda. In functie de interactiunea noastra cu cuanta, aceasta poate ramane la nivelul implicit care se refera la acea ordine mai adanca a existentei sau se poate manifesta la un nivel explicit care se refera la existenta dezvaluita si care se manifesta in plan constient.
A ne considera niste fiinte limitate si supuse esecului asa cum am fost "programati" inca de mici este cea mai mare greseala care o putem face si este cea care ne duce spre involutie si moarte. Neconstientizarea potentialului uman este un sacrilegiu si este modalitatea prin care sistemul ne manipuleaza si ne aboleste liberul arbitru. Aici nu este vorba de grandomanie ori de dezvoltarea unui ego absurd ci este vorba de constientizarea nivelului jos la care ne aflam si asta nu din imotenta ci din prostie.
Un exemplu prin care se dovedeste potentialul fiintei umane este capacitatea de a trai in sincronizare cu Realitatea. Aceasta sincronizare este cea care dovedeste capacitatea omului de a-si crea realitatea constient.
Un exemplu ar fi sincronicitatile. Sincronicitatile sunt "coincidente"care sunt atat de neobisnuite si atat de pline de intels incat ar putea fi cu greu atribuite intamplarii.
Exemplul clasic ar fi povestea scarabeului a lui Jung. Acesta trata o femeie care aborda viata intr-un mod atat de "pragmatic" si neclintit incat era dificil sa beneficieze de pe urma terapiei. Dupa mai multe sedinte frustrante aceasta i-a zis lui Jung despre un vis cu un scarabeu. Jung stia ca in mitologia egipteana, scarabeul simboliza renasterea si a inceput sa se intrebe daca nu cumva mintea femeii anunta ca aceasta va trece printr-o schimbare la nivel psihologic.Cand era gata sa ii spuna, ceva a batut in fereastra iar el a vazut chiar un scarabeu verde-auriu pe partea cealalta a geamului( a fost prima oara cand un scarabeu a aparut la fereastra lui Jung).A deschis fereastra si i-a ingaduit scarabeului sa zboare in camera pe cand el isi prezenta interpretarea visului. Femeia a fost atat de uimita, in cat si-a temerat rationalitatea excesiva si din acel moment raspunsul la terapie s-a imbunatatit.
Sincronicitatile nu sunt evenimente intamplatoare, ci au legatura cu procesele psihologice ale indivizilor care le experimenteaza.Acest fapt dovedeste inca o data existenta ordinii implicite, subtile si faptul ca nu exista diviziune intre minte si materie. Sincronicitatile sunt de fapt "slabiciuni" in tesatura realitatii, rupturi momentane care ne ingaduie o privire raida la ordinea imensa si unitara de dedesubtul intregii Naturi.
Sincronicitatile dezvaluie absenta diviziunii intre lumea fizica si realitatea noastra psihologica interioara. Astfel, relativa lipsa a experientelor sincrone din viata noastra arata atat gradul in care ne-am fragmentat constiinta/sinele din campul unitar al constiintei cat si gradul in care ne-am izolat de potentialul orbitor si infinit al ordinii profunde ale mintii si realitatii. Atunci cand exerimentam o sincronicitate, ceea ce experimentam de fapt este mintea omeneasca operand pentru o clipa in ordinea s-a adevarata si extinzandu-se peste tot si ajungand mai presus decat mintea si materia, in insasi puterea creataoare.
Din setea pentru intelegerea vietii am ajuns la un moment dat la exlicarea unor fapte si inclusiv la generarea unor revelatii. Fizica cuantica este cea care incepe sa explice tot mai mult din asa zisele fenomene inexplicabile despre care tot auzim. Insa teoria care explica cel mai bine aceste fenomene este teoria Universului holografic care nu este de fapt doar o teorie ci este o certitudine pe care incet incet o exploram.
Exista dovezi care sugereaza ca lumea noastra si tot ceea ce este cuprins in ea sunt numai imagini fantomatice, proiecii ale unui nivel de realitate atat de departe de al nostru incat transcende spatiul-timp. Fizicianul David Bohm de la Universitatea din Londra, unul dintre protejatii lui Einstein, a ajuns sa se convinga de natura holografica a universului dupa ani de nemultumire fata de incapacitatea teoriilor standard de a explica toate fenomenele intalnite in fizica cuantica. Karl Pribram, neurofiziolog la universitatea din Standford, s-a convins din cauza esecului de a explica diferitele enigme neuro-fiziologice prin teoriile standard ale creierului.
Ceea ce noi numim intamplari paranormale de fapt nu sunt nici decum paranormale ci foarte normale avand explicatii stiintifice solide. Un exemplu ar fi locul unde sunt localizate amintirile in creier. Se presupune ca amintirile sunt stocate in diferite parti ale creierului precum cartile intr-un raft. Cu toate acestea, un experiment de laborator efectuat de neurofiziologul Pribram pe un grup de soareci a dovedit contrariul. Pribram a antrenat grupul de soareci sa realizeze o multitudine de activitati, cum ar fi sa alerge printr-un labirint. Apoi a indepartat chirurgical diferite parti din creierul lor si ii testa din nou. Scopul era sa scoata portiune din creier care continea amintirea capacitatii soarecilor de a alerga prin labirint. Spre surprinderea lui, a descoperit ca indiferent ce portiune din creier scotea, nu le putea eradica amintirile. Deci daca amintirile ar avea un loc specific in creier, de ce jafurile chirurgicale ale lui Pribram nu aveau nici un efect?
Raspunsul ar fi ca amintirile nu au locatii specifice in creier ci sunt cumva distribuite uniform in creier ca un intreg. Acest experiment practic dovedeste natura holografica a creierului.
Sa nu mai vorbim de Realitatea grandioasa care in fond este acelasi lucru: o minutioasa si elevata holograma!
Aceasta idee este sustinuta de faptul ca fizicienii au gasit dovezi care atesta faptul ca singura data cand electronii si alte "cuante" se manifesta ca si particule este cand ne uitam la ele
.
In toate celelalte cazuri ele se comporta ca si unde. Un alt studiu a aratat ca dupa ce matria se divide pana la nivele subatomice aceasta nu mai pastreaza nimic din proprietatile obiectului din care a fost "prelevata" .Deci practic totul se reduce la energia Vidului suprem care este modelat si animat de ....NOI....Noi practic ne manifestam inconstient ca niste creatori. Din nou fizica cuantica a resuit sa dovedeasca modul prin care noi ne influentam campul cuantic si felul in care ne creem realitatea. Singura problema este incapacitatea oamenilor de a isi extinde campul de constiinta si de manifestare a liberului arbitru. Practic noi ne creem realitatea zi de zi si minut de minut insa o facem la modul inconstient fapt ce poate fi distructiv pentru noi.
Realitatea tangibila a vietii noastre de zi cu zi este este de fapt o iluzie, ca o imagine holografica. Dedesubt este o ordine mai adanca a existentei, un nivel vast si mai fundamental al realitatii, care da nastere la toate obiectele si aspectele lumii noastre fizice, intr-un mod foarte asemanator cu cel prin care un film holografic da nastere unei holograme. De asemenea exlicatia "comportamentului " unei cuante in prezenta unui observator este uimitoare. Practic campul observatorului este cel care influenteaza acest comportament al cuantei care devine fie particula fie unda. In functie de interactiunea noastra cu cuanta, aceasta poate ramane la nivelul implicit care se refera la acea ordine mai adanca a existentei sau se poate manifesta la un nivel explicit care se refera la existenta dezvaluita si care se manifesta in plan constient.
A ne considera niste fiinte limitate si supuse esecului asa cum am fost "programati" inca de mici este cea mai mare greseala care o putem face si este cea care ne duce spre involutie si moarte. Neconstientizarea potentialului uman este un sacrilegiu si este modalitatea prin care sistemul ne manipuleaza si ne aboleste liberul arbitru. Aici nu este vorba de grandomanie ori de dezvoltarea unui ego absurd ci este vorba de constientizarea nivelului jos la care ne aflam si asta nu din imotenta ci din prostie.
Un exemplu prin care se dovedeste potentialul fiintei umane este capacitatea de a trai in sincronizare cu Realitatea. Aceasta sincronizare este cea care dovedeste capacitatea omului de a-si crea realitatea constient.
Un exemplu ar fi sincronicitatile. Sincronicitatile sunt "coincidente"care sunt atat de neobisnuite si atat de pline de intels incat ar putea fi cu greu atribuite intamplarii.
Exemplul clasic ar fi povestea scarabeului a lui Jung. Acesta trata o femeie care aborda viata intr-un mod atat de "pragmatic" si neclintit incat era dificil sa beneficieze de pe urma terapiei. Dupa mai multe sedinte frustrante aceasta i-a zis lui Jung despre un vis cu un scarabeu. Jung stia ca in mitologia egipteana, scarabeul simboliza renasterea si a inceput sa se intrebe daca nu cumva mintea femeii anunta ca aceasta va trece printr-o schimbare la nivel psihologic.Cand era gata sa ii spuna, ceva a batut in fereastra iar el a vazut chiar un scarabeu verde-auriu pe partea cealalta a geamului( a fost prima oara cand un scarabeu a aparut la fereastra lui Jung).A deschis fereastra si i-a ingaduit scarabeului sa zboare in camera pe cand el isi prezenta interpretarea visului. Femeia a fost atat de uimita, in cat si-a temerat rationalitatea excesiva si din acel moment raspunsul la terapie s-a imbunatatit.
Sincronicitatile nu sunt evenimente intamplatoare, ci au legatura cu procesele psihologice ale indivizilor care le experimenteaza.Acest fapt dovedeste inca o data existenta ordinii implicite, subtile si faptul ca nu exista diviziune intre minte si materie. Sincronicitatile sunt de fapt "slabiciuni" in tesatura realitatii, rupturi momentane care ne ingaduie o privire raida la ordinea imensa si unitara de dedesubtul intregii Naturi.
Sincronicitatile dezvaluie absenta diviziunii intre lumea fizica si realitatea noastra psihologica interioara. Astfel, relativa lipsa a experientelor sincrone din viata noastra arata atat gradul in care ne-am fragmentat constiinta/sinele din campul unitar al constiintei cat si gradul in care ne-am izolat de potentialul orbitor si infinit al ordinii profunde ale mintii si realitatii. Atunci cand exerimentam o sincronicitate, ceea ce experimentam de fapt este mintea omeneasca operand pentru o clipa in ordinea s-a adevarata si extinzandu-se peste tot si ajungand mai presus decat mintea si materia, in insasi puterea creataoare.
